E din ce in ce mai evident faptul ca prapastia dintre Romania si Uniunea Europeana se adanceste. Daca am face abstractie de declaratiile optimiste ale guvernantilor lucrurile stau doar ceva mai bine decat stateau in perioada guvernarii pesediste. De fapt, in agenda europeana suntem mazgaliti cu pix rosu din pricina coruptiei. In momentul de fata am introdus la insectarul luptei importiva marilor hoti catusele lui Sechelariu si pe cele ale lui Iacubov. Daca la astea mai adaugam si lacrimile de crocodil ale lui Iliescu constatam ca avem un peisaj sarac, chiar daca socant pentru o societate care nu prea a vazut niciodata corupti adevarati care sa mai si raspunda pentru faptele lor. Cele trei cazuri constituie, in fond, o reclama, un spot la lupta impotriva coruptiei. Nu e nici macar un inceput. Mici sau mai mari acte de coruptie se intampla in continuare in ficare zi si nici unul dintre cei abilitati sa faca ceva nu vede nimic. Nici nu prea are cum. Exista judecatori care au primit cadou case de la stat. Exista primari care iau decizii dupa bunul plac, si nicidecum asa cum prevede legea, exista directori de institutii publice care au indesat mana pana la gat in buzunarele publice. Acestea sunt doar lucrurile care se vad. In spate se afla un zid al rusinii mult mai gros. Iar lucrul acesta este evident. Refuz sa cred ca la Galati, spre exemplu, nu s-a intamplat nici un act de coruptie in afara de o femeie de serviciu care a cerut un ciubuc. Cred ca la nivel inalt fiecare poarta o musca pe mot pe care acum ar vrea sa o ascunda cu orice chip. Iar daca va reusi inseamna ca acea cruciada impotriva coruptiei s-a inecat inainte sa intre in apa.