Daca n-ar fi una dintre putinele noastre ajutoare, in momentele de cumpana, am putea spune ca Speranta este, totusi, o mare tarfa. Majoritatea oamenilor traiesc cu ea si foarte multi sunt inselati cand le este lumea mai draga. Pe de o parte e bine ca exista, pentru ca altfel numarul sinuciderilor ar depasi rata si asa foarte ridicata a celor care nu mai cred ca ca intr-o buna zi, asa cum se spune in popor, "va iesi soarele si pe strada lor". Pe de alta parte, trebuie sa recunoastem ca personajul este de o perfidie iesita din comun si este bine sa fii precaut atunci cand investesti prea mult in ea. Urmarim de cateva zile spectacolul american de investirea noului presedinte si constatam ca Speranta face furori, provocand chiar crize de isterie colectiva. Mi-as dori, din toata inima ca nivelul de asteptare, excesiv de ridicat, a milioane de oameni, care asteapta minuni de la carismaticul Obama sa nu fie inselate foarte repede. Caderea ar fi mult prea brusca si de la o inaltime foarte mare, situatie in care, stie toata lumea, te poti alege cu rani serioase, daca reusesti sa scapi cu viata. La randul nostru am avut momente in care am sperat ca viata ni se va schimba in bine. S-a intamplat, incepand cu decembrie 1989 cand Speranta era mai accesibila ca oricand, pentru marea majoritate a romanilor. Desi a dat, la scurta vreme semne de tradare, multi au continuat sa traiasca cu ea, si, desi scumpa la vedere, din cand in cand li se prezenta atragatoare si uneori chiar irezistibila. Amintiti-va cat de sus a ajuns nivelul de asteptare in 1996 cand domnul profesor Emil Constantinescu a fost ales in fruntea tarii. Seamana un pic cu ce se intampla acum in Statele Unite. Din pacate acest om deosebit care, printre altele, mi-a fost profesor, si despre care imi amintesc, din anii facultatii ca era unul dintre cei mai iubiti si stimati dascali, s-a recunoscut invins si odata cu aceasta trista resemnare, Speranta noastra s-a ascuns bine de tot, ca o cocota care, pentru o perioada nu mai vrea sa se mai intalneasca cu clientii. A urmat anul 2004, in care si-a facut din nou aparitia, atunci cand domnul Basescu a venit la Cotroceni si promitea o gramada de lucruri, in frunte cu starpirea coruptiei. Au trecut anii si Speranta s-a ascuns iar foarte bine, cei mai multi nemaireusind cu nici un chip sa o mai vada. Si n-ar fi exclus ca odata cu nenorocita sta de criza sa-si fi marit si ea tariful pana la cifre care nu mai sunt accesibile muritorilor de rand. Cei multi care nu mai pot nici macar sa pretinda ca mai traiesc cu Speranta.