In perioada sarbatorilor de iarna colindatorii vin la usile oamenilor. E de preferat sa nu le deschideti, pentru ca nu stiti ce se ascunde in spatele acestora. Nu va puteti da seama ce ganduri au in realitate! Asa ca, prefer sa-i privesc pe colindatori de la geamul blocului in care locuiesc. Daca ii cunosti pe colindatori, daca acestia sunt fie vecini sau copii, le poti deschide usa. "Referitor la colindatori, sunt obiceiuri specifice iernii. E indicat sa nu-i primim in casa, iar daca acesti colindatori sunt suspecti sau agresivi, oamenii trebuie sa anunte imediat politia sau, prin strigat public, sa alarmeze vecinii. Daca nu-i cunosti si ti se par a fi persoane dubioase, e bine sa anunti imediat politia", a precizat comisarul Christian Ciocan, purtatorul de cuvant al Politiei Capitalei si sef Birou Informare si Relatii Publice.
Da, comisarul Christian Ciocan are dreptate. E de preferat sa fim precauti si sa nu le deschidem usa colindatorilor. De unde stim ca nu bagam niste hoti sau chiar criminali in casele noastre? Si asta nu e paranoia. Am auzit de atatea cazuri de omor atunci cand, din bunavointa, ii deschizi chiar tu usa propriului tau criminal, chiar daca acesta are o infatisare placuta. Am invatat sa ma apar singura de oamenii rai. Cativa ani de zile am fost la sala de forta, la clubul Dinamo, pentru a fi mai puternica, pentru a face muschi, nu neaparat din dorinta de a arata bine, ci, pentru cazuri extreme. De exemplu, in cazul unui atac, sa stiu sa ma apar, sa nu intru in panica, sa fiu puternica macar psihic, daca fizic nu as face fata, pentru ca, se stie, forta unui barbat e mai mare decat cea a unei femei. Si nu vorbesc deloc aiurea, pentru ca lucrurile astea se intampla. Am patit-o chiar eu in anul 2003, cand, intr-o seara ploioasa, la ora 20.00, ma intorceam de la redactie. Desi nu era o ora tarzie, in fata blocului m-a atacat un individ (pe la spate), strangandu-ma de gat cu intentia, probabil, de a ma viola, pentru ca, din geanta, nu mi-a luat nimic. Atunci, am avut prezenta de spirit si am tipat cat am putut de tare. Acesta mi-a dat drumul si a fugit. Am fost atunci la sectia 4 Politie din sectorul 1, in care locuiesc, si am depus o plangere. Seful sectiei 4 Politie de la acea vreme mi-a pus in fata un album cu fotografii (unii dintre indivizidii de acolo semanau putin cu cel care ma atacase), dar nu mi s-a cerut sa fac niciun portret robot, nimic. Am sunat vreo doua luni la sectie si fara niciun rezultat. Nu aveau niciun indiciu, ba, mai mult chiar, ma chemau sa-l identific dintre sapte barbati care mi-ar fi vazut chipul, pentru ca nu exista, ca in Statele Unite ale Americii, un geam care sa nu le permita sa ma vada. Nu stiu cum a evoluat de atunci dotarea politistilor romani. Sper ca e mai bine acum. M-am intrebat insa de multe ori un lucru: "Daca eram fiica unui om politic, politia l-ar fi gasit pe acel individ care m-a atacat?". Nu am gasit raspunsul. Poate ca da, poate ca nu.
M-am obisnuit sa traiesc intr-o tara in care, din pacate, politia nu poate sa rezolve toate cazurile. Cunosc din ce in ce mai multe femei care iau lectii de taeboo. De ce credeti ca fac asta? Ca sa se apere in cazul in care un individ periculos le ataca. Multi ani de zile umblam cu un spray paralizant in geanta. Am renuntat la el, iar acum ma gandesc sa-mi iau un permis de port arma.