"Iarna nu-i ca vara" si-a gasit, la inceput de 2009, sora mai mica, dar cu pretentii de marire: "Muntele-i ca marea". In timpul sarbatorilor de iarna, viata de pe Valea Prahovei se aseamana perfect cu atmosfera de pe litoralul nostru, avand sarea si piperul: taranisme si mizerie. Daca la mare stim cu totii ce se intampla, incepand ziua cu inghesuiala de pe nisip si terminand-o in spatele tonelor de gunoaie, la munte toti isi dau branci pe partii si arunca in stanga si in dreapta cu tot ce nimeresc.
Daca pe partiile de schi inca mai exista civilizatie, in sensul ca inca se mai respecta unii pe altii, la sanius parca sunt turbati, nu au mama, nu au tata. Se dau cu pungi, "farase" si saniute de plastic, zburda peste damburi si aterizeaza unde se nimereste. In nesimtirea lor, intra chiar si in cei care sunt simpli calatori in zona, doborandu-i ca pe popice pentru ca apoi sa rada ca descreieratii. Cum gerul a fost la el acasa de sarbatori, unii se incalzeau cu vodca chiar pe partie, fara sa le pese ca sunt copii care asteapta sa se dea cu sania si nu au loc de bravii alcoolici. Iar zona partiei de sanius este colorata preponderent in rosu si albastru, care reprezinta "farase" distruse si lasate la locul faptei. Iar "condimentele" sunt sticle si saci, aruncate care incotro. Locul este unul clasic: la poalele, partiei Clabucet.
Iar ca nesimtirea sa aiba si un statut semioficial, pe o partie mai mica din zona, care duce mai mult ca un derdelus decat ca o partie, cei care se dau drept instructori de schi au aruncat cu vopsea pe o tabla ruginita anuntul: Interzis saniusul. Vopseaua galbena si scursa i-a dezamagit pe cei mici, care nu-si gaseau locul nici aici si nici pe partia mai mare si mai periculoasa, plina de damburi si gheata. Si uite asa nesimtirea de pe plaja s-a simtit in largul ei pe partii si derdelusuri ca stai si te intrebi ce se mai poate intampla in tara aceasta in care unii in loc sa se civilizeze se tampesc si mai mult!?