La ora cand aceste randuri au vazut deja "lumina tiparului", una dintre cele mai reprezentative pene ale gazetariei romanesti, Octavian Paler, se afla deja la dreapta Celui de Sus, bucurandu-se de iubirea Sa fara margini, iar rama-sitele sale pamantesti odihnesc, pentru eternitate, in Cimitirul Sfanta Vineri, situat pe Calea Grivitei, in cartierul muncitoresc istoric al Capitalei. Pe partea opusa a arterei bucurestene, o locomotiva cu aburi troneaza ca un "memento" in fata Atelierelor CFR, simbol pe ne-drept confiscat de regimul comunist, ceferistii interbelici fiind, ca si ilus-trul defunct ce va odihni in cartierul lor, profund atasati valorilor timpului, inclusiv monarhia constitutionala.
European prin formatie, Octavian Paler avea insa oroare de directia in care banuia (destul de indreptatit) ca se indreapta Batranul Continent, si anume federalizarea, uniformizarea culturala si disparitia identitatilor nationale. Ardeleanul din Fagaras nu concepea ideea de "europeni de nicaieri" si nu admitea in ruptul capului ca natiunile care bat la poarta UE ar trebui sa-si lase zestrea culturala la poarta acesteia, ca pe un balast nefolositor, chiar jenant. Aceeasi origine transilvana explica si predilectia sa pentru rigurozitatea in munca de gazetar, dar si sensibilitatea acuta fata de subiecte precum Kosovo, a carui similitudine juridica cu Transilvania a sesizat-o si a subliniat-o intrand in conflict cu puterea politica dintre 1997-2000, pe care anterior o sustinuse. In aceeasi perioada, dupa aparitia Partidului Moldovenilor si a manifestului asa-zis ardelenesc "M-am saturat de Romania!", Paler a fost cutremurat de o alta ipoteza pe care o considera terifianta. Citez din memorie: "Oare noi suntem generatia blestemata care va distruge toate realizarile politice ale inaintasilor, inclusiv unitatea nationala?".
In sfarsit, dar nu mai putin semnificativ, aidoma lui Eugen Ionescu si Emil Cioran, Paler avea indoielile sale in ceea ce priveste viata de apoi, si neavand credinta mistica a lui Petre ¥utea, de exemplu, amandoi se temeau de inexorabilul sfarsit. Slava Domnului, aceasta angoasa - ca si cea legata de unitatea nationala - nu mai este de actualitate pentru "Patriarhul" gazetariei romanesti post-decembriste. Fie ca Dumnezeu sa-i daruiasca, in existenta eterna, alaturi de eliberarea de indoieli, fericirea promisa de Mantuitor celor insetati de Adevar si Dreptate.