A trecut si ziua de ieri, cea de 23 August, fosta mare sarbatoare comunista, cu ocazia careia tot poporul nu se ducea la munca. In schimb participa la o parada sau iesea la mici. Cam atit stiu eu, pentru ca din pacate - sau din fericire - nu am constientizat prea mult sarbatoarea, pentru ca aveam inca o virsta frageda in epoca comunista. Dupa acesti ani a venit asa-numita perioada de libertate capitalista. Tot ce-mi amintesc provine din povestile bunicilor si ale parintilor, iar din amintirile lor am inteles un fapt foarte important. Pe 23 August romanii trebuia sa slaveasca partidul si doctrina specifica de pina in '89, iar ridicarea de ode implica automat acordarea unei zile libere la nivel national. Dupa Revolutia din ‘89, 23 August nu mai este o zi libera, dar tot a ramas o zi de slavit. Daca nu mai slavim comunismul, slavim capitalismul, CNSAS si, in cazul unora, pe Gigi Becali. Apropo, sper ca Steaua a invins aseara si o sa joace in grupele Champions League. Poate asa o sa am posibilitatea sa o vad pe Real Madrid la Bucuresti. Dar sa revin la 23 August comunist. Acum, dupa ceva ani buni de la Revolutie, 23 august a devenit o data urita in istoria Romaniei, cel putin din punctul de vedere al generatiei de azi. Cu toate acestea foarte putini stiu ce anume s-a intimplat pe 23 august, putin dupa 1940. Probabil pentru Regele Mihai data aceasta de 23 august naste cele mai multe oftaturi. Sint sigur ca ar fi preferat sa munceasca in fiecare zi de 23 august decit sa fie nevoit sa plece din Romania. Dar sa ma indepartez de capcana de a intra in controversele istoriei si sa ma apropii de ideea acestor rinduri. Nu cred ca ziua de 23 august avea o mai mare importanta pentru galateni inainte de ‘89 decit are in acest moment. Inainte injurau partidul pentru ca-i obliga sa iasa la parada sau multumeau Cerului ca ies cu prietenii la un sprit, acum se intimpla cam acelasi lucru. Oamenii injura acum o noua zi de munca, de data asta cea de 23 august, dar si faptul ca toate visele ce inconjurau ideea abandonarii serbarii lui 23 august s-au naruit. Viata in tara asta balcanica este la fel de incolora, cu multe optiuni de reusita profesionala, dar murdara si cu destul de putini oameni pregatiti sa faca fata unei competitii de orice tip. Pentru ca, la urma urmei, sintem un popor de plingaciosi care, pe deasupra, mai si munceste, dupa '89, pe 23 august.