Presedintele Traian Basescu incearca sa ne convinga, sfatos ca un batran impovarat de ani, ca bunul simt este esential in politica. Este o fata a presedintelui jucator pe care n-o cunosteam, o noua abordare, aproape filozofica a fenomenului politic. Fiindca, cel putin pana acum, pe nici un politician roman nu l-a dat afara din casa bunul simt.
Basescu pare dispus, dintr-o data, sa impace si capra, si varza. In sensul ca totul poate fi admis in politica dar numai pana la limita bunului simt. Impresionabil si tulburat pana la lacrimi, cum ii este felul, presedintele s-a lasat prada sentimentalismelor la vederea a zeci de oameni care s-au adunat la impaduririle din Bucovina. Asa se face ca, intrebat daca nu ar fi nevoie de mai multa liniste in Romania, pentru ca sa poata fi rezolvate lucrurile care conteaza la scara istorica, Basescu a raspuns ca "evolutie pozitiva fara disputa nu exista".
Fara sa ne spuna daca este rodul unor profunde meditatii filozofice sau daca citeaza pur si simplu pe cineva sau din traditia populara, presedintele recunoaste ca, asa cum este si el, "omul e nelinistit de multe ori", ca o societate linistita nu e in firea omului" si ca, pe cale de consecinta, "o societate linistita nu genereaza progres".
Neindoios, presedintele are dreptate. Doar ca, asa cum ne-a demonstrat-o in numeroase randuri, limita bunului simt, in ceea cel priveste, o stabileste singur si numai in favoarea sa. Pe aceste coordonate, este foarte greu, daca nu chiar imposibil, ca un observator obiectiv sa poata stabili ce intelege presedintele prin "limita bunului simt". Tot analalizand toate elementele logicii prezidentiale, observatorul obiectiv ar intra intr-o totala confuzie si ar avea, la un moment dat, sentimentul ca se afla in fata "bunului plac".