Cind totul pare ca iti este impotriva si ca nimic din ceea ce faci nu iese bine, e normal sa te gindesti la masuri extreme pentru a iesi din situatia de criza.

O veche zicala spune sa nu-ti dea Dumnezeu cite poti duce. Pentru multi dintre noi problemele au depasit insa de mult capacitatea de a le face fata, astfel ca fiecare se descurca cum poate. Unii cauta ajutor, altii incearca sa le faca fata, dar mai exista si o a treia categorie, care considera ca au fost epuizate toate caile legale de urmat si doar prin actiuni extreme vor reusi sa iasa la liman.

Este si cazul galateanului care a intrat ieri in greva foamei in fata Palatului de Justitie si al celorlaltor concitadini care au apelat la gesturi similare in disperare de cauza. Este drept ca acestia nu au primit indrumarea legala asa cum s-ar fi cuvenit pentru ca asistenta juridica costa, dar o parte dintre probleme se datoreaza si sistemului. De cite ori nu am intrat in sediul unei institutii publice si am iesit mai nelamuriti decit inainte? Ca sa nu mai spun de nervii facuti si timpul pierdut cu unii functionari care confunda serviciul cu propria ograda, permitindu-si sa-i trateze pe contribuabili ca pe niste saci de cartofi ce pot fi mutati de colo-colo dupa bunul plac.

Adevarata problema o constituie cazurile in care contribuabilii sint aminati cu anii, desi rezolvarea situatiei lor necesita citeva minute si un dram de bun simt. Asa se ajunge ca instantele sa fie incarcate cu sute de procese pentru ca autoritatile nu-si respecta atributiile. Vorbesc de "dumnezeii" a-ia de dupa birouri, care nu fac altceva decit sa plimbe doua hirtii dintr-un loc intr-altul, iar cind li se adreseaza cineva cu o cerere reactioneaza de parca i-ar fi lovit cu ceva in cap. Pina cind toti acesti sefuleti, in general, si autoritatile locale, in special, nu vor invata, pentru ca este un proces despre care nu au inca habar, sa se comporte in primul rind civilizat si mai apoi sa afle care le sint atributiile, vom afla periodic ca o persoana si-a dat foc in piata sau ca altcineva a sunat de 5.000 de ori la numarul de urgenta pentru a anunta amplasarea unei bombe in institutia care i-a nesocotit drepturile.

Sigur ca exista si alte solutii pentru a iesi dintr-o situatie de criza, dar poate ar trebui sa ne punem in locul acestor oameni citeva minute pentru a ne putea macar imagina ce simt si apoi sa vedem in ce directie se indreapta discutia.