Nici nu au inceput bine sarbatorile, ca o stire era deja in ziarele de sambata. Premierul Tariceanu va schimba conducerea Fondului Proprietatea. De ce? Tariceanu ar fi spus ca actualul presedinte al Consiliului a reactionat nemultumitor la atacurile impotriva Fondului, de care sunt vinovati speculantii si opozitia.
Si reiau "povestea" Fondului Proprietatea. Cu geneza lui. Cine a fost cu ideea? Am pus de sase ori intrebarea aceasta presedintelui Consiliului de Supraveghere, domnului Nicolae Ivan. Singurul raspuns? "A fost o idee la nivel guvernamental". Punct. Asadar, nimeni nu isi asuma punctual ideea infiintarii fondului. Mergem mai departe. Cine pierde? Cine castiga?
Si voi incepe cu winner-ii, castigatorii. Pai, fondul este destinat, potrivit legii, despagubirii persoanelor ale caror proprietati au fost confiscate de regimul comunist, si care nu pot fi retrocedate in natura. Aceasta era gandirea initiala, la care s-a adaugat despagubirea mai multor persoane care au ramas, din diverse motive, fara proprietati pana in 1989. Este restituirea un lucru rau? Deloc! Este chiar necesara, importanta este insa maniera in care se face. Pentru ca, intr-un fel, se indatoreaza prezentul si viitorul (adica generatiile urmatoare) pentru repararea greselilor trecutului (ale generatiilor anterioare). Cat de mult pot fi indatorate generatiile viitoare? Oricat de mult, nu este un raspuns. E drept, noi, generatia prezenta, dar si cea viitoare, suntem obligati sa platim un pret: am fost educati, am fost crescuti, traim de pe urma unui sistem care ne-a oferit avantajul evolutiei cu un anumit cost. Din pacate, o parte din acest cost a fost asigurat prin abuzurile regimului trecut. Aceste costuri trebuie platite de noi si de generatiile urmatoare. Si de aceea, renuntarea la o parte dintre profiturile viitoare (prin renuntarea la o parte din proprietatea publica, la o cota din actiunile unor societati de stat care merg in Fondul Proprietatea), pare o solutie morala. Pare. E discutabila cota, sunt discutabile societatile, iar cel mai discutabil este urmatorul aspect: chiar nu pot fi retrocedate acele proprietati in natura? Oare? Si despre cate miliarde ar fi vorba? Pentru ca daca acele proprietati mai exista, cea mai naturala solutie ar fi reintoarcerea lor la adevaratii proprietari.
Cine mai castiga de pe urma Fondului Proprietatea? Indiscutabil, piata de capital, care are nevoie de o noua alimentare cu "marfa" in ringul bursier. Marfa - adica actiuni - care ar urma sa produca, neuitand ca rolul primordial al pietei de capital este finantarea afacerii. Fara indoiala ca aeroporturile tarii au nevoie de bani pentru dezvoltare, la fel precum Metrorexul sau Romgazul. Bani pe care ii pot atrage fie prin finantari din imprumuturi, fie de pe piata de capital. Piata de capital ar fi o solutie, si inca una buna, avand in vedere ca, la finalul anului trecut, aproape 20 de miliarde de euro stateau in conturi bancare, iar singurul randament al acestor bani a fost dobanda - o dobanda sub rata inflatiei. Piata de capital ar avea de castigat, la fel ca si posesorii de bani, care ar putea avea mai mult decat dobanda oferita de depozite.
Cine pierde din Fondul Proprietatea? Pai, pierde statul roman. Adica noi. Pierdem proprietatea unei parti din actiuni, pierdem dreptul la dividende rezultate din detinerea acelor actiuni, dividende care pana acum mergeau la buget si se transformau in cheltuieli pentru diverse bugete (invatamant, sanatate, infrastructura), iar de acum incolo vor merge spre alimentarea fondului menit sa indrepte abuzurile statului. Abuzuri pentru care exista o factura, iar aceasta factura trebuie platita.
Poate o varianta mai buna de despagubire a abuzatilor ar fi fost plata esalonata, din dividendele generate. Dar s-a ales Fondul Proprietatea. Pentru care nimeni nu isi asuma paternitatea, dar toti vor sa fie tutori ai acestui fond. Si liberalii, si democratii, de ce nu, si opozitia. Pentru ca e vorba de bani. De multi bani. 3,9 miliarde de euro ar fi doar valoarea initiala, care va creste de la an la an, in primul rand prin dividende, si in al doilea rand printr-o administrare corecta si NEDISCUTABILA de catre niste manageri cu doua super-calitati: competenta maxima si buna-credinta.
Or, care sunt motivele care declanseaza procedura de schimbare a managerilor fondului? Pai, iata ce am inteles eu din dezbaterile publice: in primul rand ca sunt numai liberali. In al doilea rand, si argumentul asta este repetat obsesiv, ca nu e nici un democrat in conducerea fondului. Doamna Udrea, devenita peste an supercomentator economic, la fel ca si domnul Boc, vin cu argumente discutabile. Doamna Udrea spune ca "Fondul Proprietatea ar putea fi o megaafacere pentru PNL", iar domnul Boc afirma, potrivit Cotidianului, ca "faptul ca PD nu a primit nici un post si nici nu a fost consultat la numirea Consiliului de Supraveghere a fost o dovada ca PNL a incalcat protocolul". Pentru cine ar trebui sa fie o megaafacere Fondul Proprietatea? Cu tot respectul cuvenit pentru doamna Udrea - raspunsul este - pentru nimeni. Pentru proprietari, trebuie sa fie doar o solutie corecta, nici mai mult, nici mai putin. Pentru stat? Poate, daca banii incasati din calitatea de actionar al Fondului vor fi cheltuiti in Romania. Iar faptul ca domnul Boc se plange ca pedistii nu au fost cooptati imi inspira doar frustrarea acestora ca nu gestioneaza si ei fondul de miliarde de euro, nicidecum ca ar impiedica gasirea vreunei solutii din partea guvernarii, atat pentru proprietari, cat si pentru stat: adevaratii proprietari sa fie despagubiti corect, iar statul sa piarda cat mai putin din corectarea vechilor abuzuri. Pentru ca daca problema ar fi ca nu sunt pedisti la Proprietatea, dar ar fi foarte buni specialisti in Consiliul de Supraveghere, poate ar fi pentru prima data cand migratia politica are un scop nobil. Pentru ca Fondul Proprietatea, si aici ii dau dreptate premierului, ar trebui sa fie supravegheat de superspecialisti, si, absolut obligatoriu, fara culoare politica.
Imi vine in minte exemplul Loteriei, proaspat decapitata. S-a inlocuit Consiliul de Administratie, pe motivul ca erau "rai" si atat. Si au venit altii in loc. Nu pot sa nu remarc faptul ca printre cei veniti in CA se afla un purtator de cuvant de la Ministerul Justitiei, cu experienta ca jurnalist, dar nu am suficiente date in privinta expertizei manageriale. Un alt membru este un consilier al ministrului apararii, despre care nu am gasit date manageriale, dar promit sa caut. Sigur, pornim de la prezumtia ca oamenii sunt bine intentionati si ca au bunul-simt economic superdezvoltat. Dar daca nu e asa? Daca oamenii numiti in orice Consiliu de Administratie pe criterii mai putin economice o dau in bara? Daca vor lua decizii impotriva interesului societatii, pentru simplul motiv ca nu au inteles ca singurul scop al unei societati comerciale (indiferent de actionariat) este profitul? Daca acest scenariu, pesimist, se indeplineste, cei care spun ca managementul de stat este prost si ca trebuie privatizate toate societatile vor avea un nou argument. Numai ca dansii sunt cei care stau la baza prostului management, pentru ca domniile lor ii numesc pe managerii respectivi in Consiliile de Administratie. Chiar avem nevoie de un raspuns la intrebarea: Cine isi asuma paternitatea pentru Fondul Proprietatea, ca sa stim cine este responsabil de succes sau de esec, si sa stimulam succesul sau sa taxam esecul? Deocamdata, singurul raspuns este: "la nivel guvernamental". Or, la nivel guvernamental, inca din vara anului trecut, sunt patru partide. Fiecare cu grupurile lui de interese.