Atita timp cit fiecare isi face treaba nu conteaza rezultatul. Este una dintre axiomele de baza pe care trebuie sa le respecti ca sa nu-ti iei lumea in cap atunci cind te duci la serviciu pentru un salariu fabricat in Romania. Daca luam de buna ipoteza ca fiecare angajat are grija de patratica lui pe tarlaua de unde se recolteaza productivitatea muncii, ar trebui ca lucrurile sa iasa ca turnate din procesul de fabricatie.

Din pacate stim ca aproape niciodata nu se intimpla asa. Pentru ca mereu exista o gradatie. Daca-ti faci treaba la limita acceptabilului, oricum se cheama ca-ti faci treaba. Problema este daca te chinuie cumva spiritul de initiativa sau creativitatea si te dai in spectacol cu nu stiu ce idei noi, care ii pun pe altii intr-o lumina proasta... Ei? Cum te scoti tu atunci cu ceilalti, care doar isi fac treaba?

Intotdeauna cind se cauta un vinovat acesta absenteaza nemotivat. O traditie veche si de nezdruncinat aproape la fiecare loc de munca spune ca singurul care poate fi acuzat pentru ca o "lucrare" a dat chix este acela care nu este de fata. Absenta "vinovatului" identificat de ceilalti este aproape intotdeauna un motiv de consens intr-un loc in care acesta se realizeaza, de obicei, foarte greu. Asta este, practic, una dintre caile de avansare pe cale ierarhica ce nu dau gres decit arareori. Sa gasesti intotdeauna vinovati care nu se pot apara. In fond a gresi e omeneste doar daca ti se intimpla tie.

Respectul la locul de munca se cladeste pe "urlete". Creierele noastre intoxicate cu filme americane despre oameni descoperiti la coltul strazii, care fac cariera si isi asigura respectul colegilor doar pentru ca dau dovada de competenta, ne furnizeaza o imagine idilica despre realitatea cruda de la "servici". Daca admitem ca si americanii au trecut prin faza asta si, dupa ce s-au ars cu nepotismele, si favoritismele, si batutul cu pumnul in piept, au ales un sistem care promoveaza competenta, atunci e limpede ca trebuie sa vedem si reversul medaliei...

Noi inca sintem in faza asta si nu avem sanse s-o depasim prea curind. Iar daca va intrebati de ce, uitati-va putin in jurul vostru dupa ce ajungeti la serviciu. Daca nu auziti de zece ori pina ajungeti la birou cum se pling colegii ca muncesc mult si ca n-au conditii, atunci trebuie musai sa va intoarceti acasa. In mod sigur e zi nelucratoare.

Ce inseamna in ziua de azi sa fii un bun salariat? Ai spune ca sa respecti regulile. Care reguli? Cele care ti se spun de la bun inceput sau cele pe care le inveti din mers? Asta e dilema. Daca vreti un sfat, va spun doar ca trebuie sa reiasa limpede din ceea ce faceti ca va respectati propriile reguli de conduita la locul de munca. Adica, stiti sefu‘ ca eu nu sint asa, ca eu nu fac aia, ca eu nu umblu cu vorbe, ca prefer sa fac eu decit sa zic altora... Se cheama ca ati ridicat singur stacheta fara sa va ceara nimeni. Asa veti fi mereu cu un pas inainte.