"Pe asta nu-l votez pentru ca mi-a dat un pix care nu scrie. Pe astalalt il prefer, pentru ca mi-a dat o umbrela solida. Inseamna ca nu s-a zgarcit la bani. Am primit si o ruleta, asta dovedeste ca omul e gospodar. Dar nu-l votez, ca in Parlament trebuie sa fii destept, nu muncitor. Unul mi-a dat o pelerina de ploaie, iar nevesti-mii un sort. Si-a batut joc de noi. Am primit si niste chibrituri si un carton parfumat pentru masina. Puteau mai mult. Deci, eu cu cine votez? Impreuna cu toate astea, am mai primit si pliante, scrisori, ziare. Nu le-am citit. Am carti de vizita, dar nu le pot asocia cu figura. Le incurc numele, incurc colegiile, nu stiu cine pentru ce candideaza. E greu cu uninominalul. Era mai usor cu partidele".
Asa gandesc probabil, toti cei care sunt asaltati in aceste zile, pe la usi, de candidati care mai de care mai zambitori. "Noroc ca vin cu geci colorate si stiu ca ala portocaliu era de la partidul lui Basescu, ca mi-a vorbit o juma de ora de el. Altul e cu Tariceanu, altul cu Becali. Se agata de numele lor, de parca ar fi frati cu ei. Unul mi-a admirat casa, parca l-as vota ca m-a facut sa ma simt bine. Altul vorbea cu guma in gura, altul nu a dat mana cu mine!"
Ascultand modul in care oamenii ii percep pe candidati, e foarte dificil de spus pe cine prefera, cum trebuie abordata o campanie electorala pentru uninominal. De aceea, aceasta campanie are o importanta foarte mare. Ar trebui studiat modul fiecaruia de a se face cunoscut si apreciat, iar abia peste patru ani s-ar putea face un manual pentru noul sistem electoral. O concluzie este simpla: s-ar putea sa avem mari suprize la numararea voturilor, iar Parlamentul sa fie plin de nume noi in politica, dar care au avut inspiratia de a stii cum sa vorbeasca cu oamenii. Daca alegatorii prefera stilul serios, care le vorbeste despre criza financiara sau pe cel care spune bancuri vom vedea in decembrie...