Ieri-dimineata, la plecarea spre Bruxelles, presedintele Basescu parea a-si fi recastigat siguranta de sine, aparent slabita dupa contraatacurile premierului si demararea de catre PSD a procedurii care ar trebui sa duca la suspendarea sa din functie. A tinut chiar sa precizeze ca respectiva initiativa i se pare cat se poate de corecta, cu conditia respectarii Constitutiei. Nu a mai vorbit nici de vreo "lovitura de stat" venita din partea vreunei "monstruoase coalitii"; ba chiar parea relaxat si gata de lupta.
Cert este ca inamicii sai mai mult sau mai putin declarati nu vor avea o viata usoara in perioada urmatoare, cu atat mai mult cu cat presedintele "jucator" este un personaj pentru care nevoia de lupta pare a face parte din structura sa psihologica.
Foarte probabil ca aceasta siguranta de sine sa vina din cele mai recente sondaje de opinie, care demonstreaza, cu toate marjele de eroare acceptabile, ca se bucura de un sprijin popular de netagaduit. O sustinere la care au contribuit o sumedenie de factori, dintre care nu trebuie neglijate nenumaratele "bai de multime" la care a participat ori de cate ori a avut ocazia, spre disperarea celor platiti sa se ocupe de securitatea sa. Faptul ca, cel putin pana acum, nu s-a gasit niciun personaj de genul celui care ii arunca cerneala in fata fostului presedinte Constantinescu, spune multe despre popularitatea actualului locatar de la Cotroceni, depasita doar de evlavia cu care era primit domnul Iliescu acum vreo 15 ani.
Aceasta sustinere populara reala, la care au contribuit chiar si dansurile si spriturile mult mediatizate si adeseori blamate, ar duce, dupa opinia unor lideri ai PSD, la un "centralism populist" periculos, situatie nu tocmai departe de adevar.
Vital pentru presedinte si pentru noi toti ar fi ca sintagma cu pricina sa nu devina un fapt real si, de aici, un pericol serios pentru inca firava noastra democratie, careia inlocuirea "despotismului luminat" cu unul "bascalios", chiar asezonat cu dansuri si sprituri, nu i-ar servi catusi de putin.