Presa e traversata acum de un frison. Vrea sa stie cine au fost cei care au semnat angajamente de informatori cu Securitatea lui Ceausescu. Daca ii cercetam pe politicieni, de ce nu si pe jurnalisti? Nu am nimic impotriva sa aflam cine se ascunde in spatele condeielor care acopera paginile ziarelor, al celor care apar la televizor sau a caror voce o recunoastem la radio. Trebuia sa facem asta demult, inca din anii '90. Dar au trecut atatea guverne, atatea grupuri ale societatii civile au aparut si disparut in uitare... Si nimic. Asociatiile profesionale ale jurnalistilor ar fi fost primele obligate sa isi faca din timp curatenie in propria ograda. Aici, indiferenta fata de acest subiect a fost totala. Presa a fost intesata inainte de '89 cu informatori. Si mai rau de atat: erau aici si sefi de retele, agenti de influenta... Ei lucrau impotriva diplomatilor straini, erau trimisi in strainatate sub masca jurnalistilor pentru tot felul de operatiuni DIE. In acelasi timp, prin ei presa era strict controlata ca sa nu se intample ceva. De exemplu, sa apara vreun articol anti-Ceausescu. Se puteau intampla si lucruri mai grave pentru ei. Cazul "Romania libera", clandestina, tiparita de Petre Mihai Bacanu, Anton Uncu si Mihai Creanga, este revelator. Jurnalistii erau informati si se puteau revolta mai repede decat restul populatiei tinuta in ignoranta.
Bun, trebuie acum sa publicam listele celor care au colaborat cu Securitatea. Mi se pare un act de igiena morala absolut obligatoriu. Mai bine mai tarziu decat niciodata. Daca vrem ca jurnalistii sa isi pastreze credibilitatea pe care o vedem in sondaje, trebuie sa ii listam pe aceia care nu au avut coloana vertebrala si au cedat. Fie din interes, din prostie, sau santajati. Dar ar trebui sa ii deconspiram si pe recrutorii lor. Unii dintre ei intre timp au ajuns mari stabi prin serviciile speciale democratice, sau politicieni cu vaza, sau, mai des, oameni de afaceri prosperi. Ei ne predau lectia capitalismului, dupa ce ne-au pazit sa infaptuim "socialismul multilateral dezvoltat" al tovarasului si tovarasei. Am vrea sa cunoastem pe nume recrutorii de informatori copii, de exemplu. Trebuie sa spun ca multe mi-au trecut prin minte, si nu imi faceam nici un fel de iluzii privind ticalosia Securitatii, dar asta cu copiii m-a cam depasit. Banuiam ca asteapta sa faci 18 ani ca sa te recruteze. Uneori ma mir singur, in ce lume am trait pana in '89!! Tot aflu cate ceva, si ma tot mir. Dar nu ma mira deloc faptul ca Securitatea isi plasa oameni in presa, si recruta de aici. Am trait printre scriitori in tinerete, unde, tot asa, se gaseau multi informatori. Am fost prevenit si m-am ferit. Fara succes, eram guraliv, ceea ce mi-a atras supravegherea Securitatii. Presa si scriitorii constituiau zone sensibile, si tovii aparau pe Ceausescu si regimul cu dintii. Daca pica el, picau si ei si privilegiile lor. Le-a fost teama de asta, desi si dupa '89 au dus-o cat se poate de bine. Daca stiau, poate il lasau sa cada mai repede.
E bine sa stim asadar daca liderii de opinie, ziaristi cunoscuti, au fost de fapt manipulati. Daca ne-au intoxicat, daca au fost controlati de diversi agenti, santajati de fosti securisti. Unii au ramas in acele retele, altii au dezertat. Unii au fost controlati si dupa '89 de Servicii, altii nu... Fiecare cu soarta, norocul si curajul lui. Sigur, e de intrebat cum dracu' au scris articole vehemente impotriva Securitatii, a informatorilor, cand ei insisi au servit, ca sa zic asa, "cauza"?!... Era praf in ochi sau un joc, o diversiune?! Dar ar fi extrem de interesant sa aflam si numele celor care au devenit agenti ai Serviciilor dupa 1989. Ce ziaristi s-au vandut pentru a-si spiona colegii, si pentru a da informatii din redactii? Prin presa circula informatii mai mult ca oriunde. Multe dintre dosarele sereistilor sunt pur si simplu alcatuite din taieturi din ziare. Spionarea redactiilor este ocupatia cea mai productiva, locul de vanatoare favorit al noilor Servicii. Despre acest aspect as vrea sa aflam mai multe, daca tot suntem la ceasul sinceritatii.