Anul acesta, ziua de 1 aprilie coincide cu sarbatorirea Floriilor, premergand Sfintei Saptamani a Patimilor dinaintea Pastelui. Pentru cei mai multi dintre romani va fi o zi de binemeritata odihna si reflectii, din acest mijloc calendaristic de primavara capricioasa, in asteptarea miracolului Invierii Domnului. In acelasi timp, conform unei traditii, ale carei origini inca nu se cunosc prea bine, de 1 aprilie cunoscutii, rudele, prietenii isi pregatesc special fel de fel de farse, mai mult sau mai putin reusite, menite sa testeze capacitatea de amuzament a celor implicati. La fel ar trebui sa procedeze si politicienii nostri. Sa-si faca unii altora glume de bun gust, dupa atatea si atatea indeletniciri serioase cu care s-ar osteni in restul anului.
Vai de ei, si de noi, in acelasi timp! De atata amar de vreme, sturlubatica clasa politica bastinasa nu are alta treaba decat sa ne si sa se pacaleasca neincetat. De parca 1 Aprilie ar fi zi de zi, saptamana de saptamana, luna de luna si an de an. Fara tagada, cei mai mari farseuri ai tuturor timpurilor nu sunt altii decat politicienii. Ei isi intra in rolul de pacalici ai natiei din momentul in care isi pun la cale, pe liste si pe clici de partid, intrarea in scena, sfiosi dar miselnic, si pana in clipa cand se retrag definitiv, viclean imbuibati din gologanii pungii publice. De-a lungul intregului parcurs farsa este deviza luptei lor. Identic se desfasoara scenariul si in momentul pe care-l traim.
Asa-zisa restructurare a guvernului se va inscrie in coordonatele unei noi ghidusii de doua parale ruginite prin care se va incerca sulimenirea democratica a actualei puteri. Sotia este perceptibila inca din faza de conceptie. Oricum ar da-o, tot o... pacalitariceneala va fi. Noul executiv nu va mai putea sa sustina programul de guvernare al Aliantei D.A. cu care s-au luat mintile alegatorilor in campania electorala, pentru elementarul amanunt ca noua majoritate parlamentara, in care PSD-ul, PRM-ul si PC-ul vor detine asul din maneca, are cu totul si cu totul alte tinte. Cu atat mai putin credibila pare varianta mentinerii PD-ului in configuratia viitorului cabinet, cata vreme Alianta s-a sinucis, a fost... sinucisa ori a decedat. In realitate, asta nici macar nu mai miroase a farsa. E o insulta josnica la adresa celor care le-au acordat creditul la vot. Seamana cu o ticaloasa facatura, cu o trisare ordinara a sperantelor celor care au crezut sincer in lozincile sclipitoare inscrise pe caravana cu care au marsaluit zgomotos - dar, iata, demagogic-, prin fata miloanelor de spectatori avizi de adevar si dreptate. Este o incercare disperata de pastrare, de mentinere perpetua a puterii si de capatuiala peste veac a "baietilor destepti", a oligarhilor de grup, prin diversiuni lozincarde si propagandistice. Nimic nou sub soare, mai corect sub norii mitocaniei agresive a elitei conducatoare, care a escrocat la drumul mare onestitatea si buna-cuviinta a milioane de oameni curati la suflet.
Pe buna dreptate se intreba, in urma cu o luna si jumatate, un confrate, dupa ce a trecut in revista principalele farse din ultimii 17 ani, incepand chiar cu Revolutia din Decembrie, daca nu cumva intreaga Romanie a devenit astfel o farsa. Pentru ca intr-un final sa exclame: "Fereasca AL-de-Sus ca un milion de romani care nu mai gusta farsele sa descinda in Piata Victoriei, la Parlament sau la Cotroceni si sa mai filmeze inca o data Revolutia din Decembrie...asa, brusc... de 1 Aprilie. Poti pacali un roman mereu, poti sa-i pacalesti pe toti mereu... Ei trebuie sa afle acest lucru iar noi trebuie sa le-o spunem. TARE. Altfel, vom trai un vesnic 1 Aprilie."
Interesant mi s-a parut ca ideea unei manifestari civilizate, pasnice, impotriva actualei clase politice, tocmai de 1 Aprilie, chiar daca pica intr-o binecuvantata zi de duminica, a fost imbratisata, doar in cateva zile, de peste 100 de cititori ai site-ului Hotnews, unde a aparut articolul. Ulterior, totul a fost ingropat in uitare. Semn ca romanilor li s-a facut lehamite de proteste, ratandu-se prilejul reinvierii tarii chiar de ziua farselor. Asadar, nadejdea ca de 1 Aprilie s-ar putea da semnalul stoparii poznelor, pacalelilor clasei noastre politice a fost naruita. Suntem un (tele)popor deja condamnat sa ne comportam ca si cum in fiecare zi de viata traim un dainuitor, necontenit 1 Aprilie. Pocinog care nu ne impiedica sa le uram, sincer, macar pacalitilor, de ieri, de azi si de maine, botezati cu nume de flori, taman de 1 aprilie, indatinata urare de consolare - La multi ani, frati de patimiri!