Modalitatea in care s-au nascut marile „imperii” industriale, financiare, agricole si comerciale din Romania postdecembrista a constituit un subiect predilect in ultimul deceniu, atat pentru analistii economici, cat si pentru marele public. Aproape ca nu poti intalni in orasele mioritice, dar si la sate, oameni care sa nu aiba propria explicatie despre modul cum s-a imbogatit cutare baron local sau vreun miliardar cu notorietate nationala. La crasma, pe banca din fata blocului, la o sueta intre vecini purtata pe ulita satului sau in sporovaiala gospodinelor din cartierele marilor orase, subiectul averilor miliardarilor autohtoni revine cu regularitate de cel putin 10 ani de cand au inceput privatizarile in Romania scapata de autocenzura propriilor opinii practicata pe scara larga in regimul comunist. Problematica a fost analizata si dezbatuta in extenso, concluziile acoperind aproape toate explicatiile posibile pentru un fenomen care a marcat Romania timp de peste un deceniu. Totusi, putini analisti si comentatori au surprins un aspect esential al formarii „aristocratiei” politico-economice de dupa 1989. Este vorba despre calitatile native ale actualilor potentati, calitati care i-au facut sa devina multimilionari in dolari sau in euro si care i-au departajat in urma cu 10-15 ani de masa compacta a cetatenilor uniformizati de politica egalitarista a statului comunist. De cele mai multe ori romanii se simt frustrati atunci cand un articol de ziar ori un material de televiziune prezinta in detaliu mecanismele prin care un Trita Fanita sau un Corneliu Iacubov a reusit sa devina miliardar plecand de la o pozitie obscura detinuta intr-o intreprindere sau o institutie de stat, in care se aflau in momentul in care cuplul dictatorial era impuscat in curtea unei cazarmi din Targoviste. Numai ca majoritatea publicului scapa din vedere faptul ca acesti asa-numiti „rechini” ai tranzitiei dispun de un caracter puternic si de un talent nativ in domeniul afacerilor dovedit si de tupeul cu care isi apara pozitia si propria persoana in momentul in care sunt nevoiti sa dea piept cu rigorile legii. Desi isi calculeaza cu multa dibacie fiecare miscare, de cele mai multe ori acesti parveniti sunt veritabili jucatori care sunt capabili sa-si riste nu numai averea dar si propria liberate pe o singura carte, o atitudine rar intalnita la cetatenii corecti si spusi suprematiei legii. Cu toate ca aceste calitati sunt de obicei si principalele atuuri ale oricarui om de afaceri din orice colt al lumii, faptul ca marile firme ale imbogatitilor de tranzitie de pe la noi sunt construite pe escrocherii, santaje, relatii dubioase si fraudarea proprietatii de stat le face sa devina, odata cu patronul lor, extrem de vulnerabile atat din punct de vedere juridic, cat in special din perspectiva economica, in contextul apropiatei integrari a pietei romanesti in cea comunitara.