Presedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin, surprinde din nou printr-o initiativa indrazneata. Inca nu s-au stins ecourile orientarii sale transante catre Uniunea Europeana (si chiar catre NATO, desi republica de peste Prut are statut de tara neutra), si liderul de la Chisinau a intervenit decis in solutionarea conflictului de pe Nistru.
De fapt, oricat de spectaculoasa si de temerara se arata a fi noua sa miscare, ea este cat se poate de simpla, fireasca, conforma cu legile tarii si cu legislatia internationala. Voronin cheama la o reglementare pe baza Constitutiei Republicii Moldova, stat unitar si indivizibil, si a introdus in Parlament o lege organica, votata in cvasiunanimitate, prin care se prevede autonomie pentru regiunile de dincolo de Nistru, dar fara afectarea prerogativelor puterii centrale de la Chisinau. Legea (asa cum este si normal) nu face nici o referire la feluritii „binevoitori“ care se ingramadesc la capataiul Republicii Moldova - fie ei protectori, garanti sau negociatori, adica Rusia, Ucraina sau OSCE. Nici la eventualii „protectori“ de departe, SUA si UE, nu se refera legea, dupa ce de atata vreme seful statului moldovean i-a invitat sa se implice direct si decis in negocierile care se taraie exasperant din cauza obstructiilor Rusiei si ale protejatilor ei nelegitimi de la Tiraspol. In fond, conflictul de pe Nistru e o problema interna a Republicii Moldova. Iar cei care s-au oferit, bineveniti sau nu, sa o descurce, mai mult au complicat-o cu fel si fel de planuri, intre care faimosul si falimentarul „plan Kozak“. Lucrurile ar reveni la normal daca Rusia si-ar retrage trupele si si-ar duce acasa uriasul arsenal de pe malul Nistrului, daca n-ar mai sprijini capeteniile secesioniste de la Tiraspol si, in general, daca ar face abstractie in planurile sale geostrategice de fasia de pamant transnistreana. Un teritoriu care risca sa devina un mar al discordiei intre Moscova si Kiev, pentru ca si Rusia, si Ucraina, mostenitoare ale defunctei URSS, pot scoate din istoria bolsevica o sumedenie de „argumente“ pentru a-si sustine poftele anexioniste.
Demersul recent al lui Voronin este, de fapt, o contraofensiva politico-diplomatica la presiunea crescanda aplicata de Moscova Chisinaului pentru scoaterea Transnistriei din componenta Republicii Moldova, la care s-a adaugat, colac peste pupaza, harnicia presedintelui in exercitiu al OSCE, ministrul de Externe sloven. Nu-i va fi deloc usor presedintelui Voronin sa reziste unor asemenea presiuni, daca Occidentul (in care trebuie sa-l includem pe vecinul vestic al Republicii Moldova, Romania) nu va intelege ca momentul fatidic pentru salvgardarea statului din stanga Nistrului se apropie cu secunde repezi.