Un ziarist american imi spunea compatimitor prin 2000 ca sa fiu linistit, poate ca si Romania va progresa si vom avea si noi redactie si tehnica de calcul asa cum au ei. Inca de pe atunci noi aveam la Monitorul o redactie comparabila ca modernitate si facilitati, cit despre tehnica de calcul, aveam chiar scule mai bune. Ma gindeam vazind puhoiul de lume care s-a repezit sa fie operat de americani, daca si medicii romani pot spune ceva asemanator.
Nu are rost sa povestim cum e in alte parti. Am vazut recent sediul Casei de Sanatate din Linz, un oras din Austria. O cladire cu sase etaje si lunga de aproape un kilometru. Cum or fi spitalele de acolo va puteti imagina. Insa dincolo de asta, autoritatile din domeniul sanitar ar trebui sa incerce sa traga niste concluzii din vizitele medicilor americani. Vin oamenii a fi operati pentru ca sint operati de medici mai buni sau pentru ca sint operati de medici care au scule si aparatura mai buna?
Pentru ca ma indoiesc ca pacientii respectivi nu vroiau sa se opereze si inainte de sosirea specialistilor americani. De ce nu au apelat la medicii romani, din Botosani sau de aiurea? Raspunsul la intrebarile astea ar putea da o imagine destul de clara a faptului cum privesc romanii nu sistemul de sanatate, de asta stim ca e schiop si handicapat, ci cum ii privesc pe specialistii din sistem.
Prima data cind au venit medicii americani la Botosani, un coleg de-al meu s-a dus si a scris un articol despre o zi din activitatea lor. Ce l-am impresionat cel mai tare a fost organizarea extraordinara, totul era pregatit, lista cu ordinea operatiilor, pregatirea bolnavilor, traseul de urmat insotit de aistente. Si bineinteles inca o asistenta care fugea dupa parintii care isi lasau copii si ieseau din salonul de spital obisnuiti cu sistemul romanesc. Ii aducea inapoi pe parintii respectivi explicindu-le ca trebuie sa stea linga copii, e necesar si chiar normal asa ceva. Unui alt coleg care avea copilul in spital, un director din conducerea spitalului ii explica ca nu isi poate vedea odrasla datorita faptului ca aplica sistemul austriac, unde parintii nu isi vad decit foarte rar copilul la spital. Toti austriecii pe care i-am intrebat daca exista asa ceva au izbucnit in ris, fara exceptie, crezind ca fac o gluma.
Nu exista paznici la poarta spitalelor, au spus ei. La spital te intimpina o asistenta, nu un tip solid si inarmat. Exista forte de ordine, dar nu se vad, decit atunci cind e cazul. Si ajungem iarasi la Romania. Or fi cumva spitalele de la noi, asa ca si trenurile, pentru romani? Pentru ca nu or fi paznici in alte parti, dar nici pacienti care urla la asistente sau care ajung la urgente si sparg tot, dupa care fug acasa. E drept ca nici doctori nu cred ca sint pe aiurea care nu te opereaza, inainte de a-i da banul. Asa ca poate navala asta la operatii americane, ar fi un moment de a afla cit din raul din sanatate depinde de noi, pacienti si medici, si nu de aparate.