Seninatatea cu care din ce in ce mai multi dintre cei care pana acum s-au dat drept varful de lance al societatii civile recunosc faptul ca au colaborat cu Securitatea este de-a dreptul revoltatoare. In primul rand, pentru ca multi dintre acestia au fost cei mai inversunati dusmani ai - asa cum l-au numit de multe ori - odiosului organ al comunistilor. Aceasta seninatate este revoltatoare si pentru ca, prin actiunile lor postdecembriste extrem de virulente, ei s-au cocotat nu doar in functii cu mare vizibilitate, ci si in pozitia de mentori inatacabili si imposibil de contrazis. Pozitii din care au dat tot timpul note de buna purtare si lectii de moralitate obligatoriu de urmat.
Situatia cu totul noua in care ne aflam determina o noua abordare a fenomenului dosariadei in general, dar si o abordare dintr-un cu totul alt punct de vedere al colaborationismului cu Securitatea. Pornita cu bune intentii, dosariada nu mai are nimic de-a face cu asanarea morala a societatii. Ea este tot mai clar un joc de interese, profund nociv. Rastoarna valorile si prin simplul fapt ca cei pe care nu i-am banuit aproape niciodata de lipsa de moralitate dovedesc in acest moment tocmai contrariul. Dovedesc aceeasi duplicitate de care s-au folosit si inainte de '89.
Noua conjuctura ne convinge ca argumentul supravietuirii sau cel al unei colaborari care n-a facut rau nimanui, de care se folosesc cei mai multi dintre ei, nu mai sta deloc in picioare. Sunt doar formule care accentueaza sensul duplicitar al demersului lor de atunci si de acum. Argumentele sunt clar diabolice si au darul sa otraveasca si mai tare buna-credinta a romanilor. Sunt diabolice si pentru ca actioneaza direct, la vedere, la suprafata. Spre deosebire de, asa cum se spune, o parte dintre securistii retrasi in activitati economice, de unde ar controla financiar actiuni diversioniste, liderii de opinie de dupa Revolutie si care au colaborat cu Securitatea au patruns efectiv pe taramul moralitatii, de unde au manipulat cu si mai mare eficienta.
Mai mult, aceste adevarate varfuri de lance otravite au compromis definitiv ideea de asanare morala prin deconspirarea Securitatii. Scopul acestei manevre este destul de vizibil. Pe de-o parte, prin decizii comparative sau in compensatie, pot fi salvate si alte nume direct implicate in actul politic si lasate sa-si continue activitatea. Pe de alta parte, asanarea morala poate fi mutata din planul concret in cel abstract si impinsa, dupa o formula indelung exersata de-a lungul istoriei, la nivelul unui intreg popor, printr-o invinovatire colectiva.