Abia iesit din puscarie, Miron Cozma a acaparat toata suflarea publicisticii romanesti. Primii pasi pe caldaramul din fata “Rahovei“ i-au fost pozati si filmati din zeci de unghiuri, primele vorbe gafaite, dezlanate ori exaltate i-au fost inregistrate si difuzate pe toate lungimile de unda, video sau audio, tiparite in toate ziarele si revistele patriei, ba si in publicatii de prin alte parti. Oricat ar parea de fireasca, aceasta napustire a presei pe fostul aducator de mineri in Bucuresti este, pentru multi, cel putin stanjenitoare.
De ce sa ne mai miram ca, in aceste conditii, Cozma jubileaza? Ca nici nu a ajuns bine acasa, dar ne si ameninta cu crearea unui nou partid, al muncitorilor, care va face ordine in Romania? (Despre ce fel de partid “laburist“ poate fi vorba nu e greu de presupus!) Ce sa-i mai ceri lui Cozma, cand isi incepe vorba, in maniera cea mai banal-stangista, cu “eu am vrut sa fac ceva pentru amaratii de mineri si, de fapt, pentru amaratii de orice fel din tara asta“, si o sfarseste batandu-se in piept cu un pretins statut de disident anticomunist, tunand si fulgerand impotriva securistilor si a bolsevicilor de tot felul, in frunte cu “tovarasul“ Iliescu? Ori cand anunta “mari surprize“ si vorbeste de “mari personalitati ale tarii“ care ii vor fi martori in dezvaluirea in intregime a Adevarului, acel adevar de care i se umple gura rostindu-l si in numele caruia acuza pe toata lumea, incepand cu Justitia si sfarsind cu presa, ca nu l-a vrut scos la lumina.
Cum sa privesti violenta cu care fostul ortac l-a terfelit pe Ion Iliescu, cel care l-a propulsat, de fapt, pe scena politicii romanesti, oferindu-i totul, de la comanda unei “garzi pretoriene“ de mineri vanjosi pana la fotoliul de ministru de Interne, ori, si mai mult, libertatea prin gratiere, in urma careia, de fapt, Cozma a fost eliberat inainte de vreme?
Ori cum sa nu te gandesti la recursul de la Curtea Suprema de Justitie din 22 iunie, in urma caruia Cozma ar putea intra inapoi in puscarie, unde, caine sa fii, n-ai cum sa-i ceri sa primeasca vestea cu voie buna? Sau sa nu pui in legatura cu asta elogiile desantate la adresa “doamnei ministru Monica Macovei“, “femeia care i-a facut de ras pe toti barbatii din tara asta“, ori cu laudele la adresa presedintelui Basescu, care e un om deosebit “pentru ca a dat mana cu el in boxa acuzatilor“?
Marunt in gandire, suficient in atitudini, searbad in gesturi, dar la fel de agresiv in intentii, Miron Cozma nu mai poate fascina azi decat acea parte a lumpenului care si-a pierdut de mult orice urma de respect social. Pentru restul romanilor, el nu mai inseamna nimic.