Parca mai ieri se ducea prim-ministrul Tariceanu in mijlocul sinistratilor din Banat sa evalueze pagubele si sa isi arate indiferenta oamenilor care aveau nevoie de ajutor. Intre timp nu s-a facut mare lucru pentru ameliorarea situatiei. Ai mai milosi au sarit sa doneze bani, sa ajute dupa posibilitati. In tot acest timp, autoritatile de la Bucuresti au facut calcule si planuri, de parca isi stabileau o posibila strategie de guvernare si o platforma program pentru o posibila candidatura, peste ani si ani. Nici o graba, totul pe indelete… dar aveau nevoie sa afle mai intai cum anume sa actioneze, ca doar nu isi inchipuia cineva ca, daca nu si-au demonstrat competenta pana acum, pe indelete, o sa o faca taman acum, in situatii de criza, cand deciziile se iau la limita, sub presiunea timpului. Asa ca, pana s-au consultat autoritatile romane, pana au ajuns de comun acord ca trebuie luata o decizie cu privire la situatia celor inundati in Banat, ungurii ne-au si sarit la propriu in ajutor, fara a se consulta prea mult. Au trimis in Banatul calamitat pompe pentru desecarea zonelor inundate. In tot acest timp, reactia autoritatilor romane a fost de a ramane... fara reactie. Pompele au fost probabil apreciate, dar ne-am uitat cu totii la ele de parca nu stiam ce sunt acele obiecte si cu ce se mananca. Cu alte cuvinte, parca ar fi fost mai bine ca, dupa ce para cea malaiata a picat fix in gura lui Natafleata, sa se mai intample inca o minune care sa-l ajute pe respectivul Natafleata in procesul de masticatie. Le-ar fi placut sa faca altcineva treaba in locul lor, iar cand li s-a dat mura-n gura, nu stiau cum sa mestece mura! La randul ei, prea-priceputa Sulfina Barbu nu pierde prilejul sa-si dovedeasca interesul si competentele pentru scaunul de ministru al Mediului. Si ea, si premierul Tariceanu s-au intrecut sa gaseasca solutii, iar cand acestea le-au fost oferite pe tava (ca in cazul firmei romanesti care si-a oferit produsele prin faxul trimis Secretariatului General al Guvernului), au pretentia ca cine vrea sa ajute sa o faca prin forte proprii. Si, in aceste conditii, care sunt atributiile care raman autoritatilor? Sa primeasca mila de la altii, refuzand ajutorul dat de romani de-ai nostri? Sa ne bucuram ca ne-au dat ungurii pompe, ca le-a fost mila de necazul amaratilor din Banat? Ne bucuram, nu-i vorba, dar cum ramane cu faptul ca si produsele noastre sunt bune, mai bune decat cele unguresti care, pare-se, sunt tot romanesti? Un lant al slabiciunilor tragi-comic. Cu tot dezastrul acesta si cu toata proasta organizare de pana acum, ministrul Sulfina spune ca, desi autoritatile nu detin astfel de echipamente in prezent, acum nu este nici locul, nici momentul pentru a se remedia aceste lipsuri. Sa nu ia oare in seama ministru Mediului celelalte judete inundate ale tarii si nici avertizarile meteorologilor, care spun ca un nou val de ploi cu pericol de inundatii se va abate asupra multor zone ale tarii?