Printre atatea nostalgii, regrete, etichete, constatari, concluzii etc., etc., privitoare la raposatul 2005, in mod cert nu poate fi ocolita o observatie banala, aflata la indemana oricui - inainte de toate a fost un an mai sarac in... PSD. Adica, fara partidul celor trei roze la putere, caci, in mod paradoxal, formatiunea aflata acum in opozitie a facut act de prezenta in viata romanilor aproape in aceeasi masura cat le-a mancat zilele si coalitia de guvernamant. Aceasta ar fi, de altfel, o prima si categorica diferentiere intre regimurile Iliescu si Basescu, ca sa folosim un instrument de lucru uzual in departajarea etapelor istorice pe care le parcurgem, intru respect pentru profetia cronicarului cum ca omul s-ar afla sub vremi si nu viceversa. Este imposibil sa admitem, in consecinta, accesul atat de lejer, fara obstacole, al opozitiei la mass-media, indeosebi la posturile publice de radio si televiziune, in guvernarea trecuta. Taman in acest aspect, mai putin sesizat de comentatori, care sare in ochii de buna credinta ai celor ce vor sa vada echidistant si obiectiv fenomenele, oamenii si faptele lor, consta deosebirea esentiala dintre cele petrecute intre 2000 si 2004 si cele traite in 2005. Nu poate fi uitat prea curand cum a reusit PSD-ul sa cotropeasca si sa controleze presa, de s-a dus buhul pana la toate organizatiile si organismele occidentale. Mai ales, in zona locala, acolo unde cunoastem si noi foarte bine hatisul combinatiilor si efectele lor malefice, nu se misca nimic fara acordul reprezentantilor fostului partid-stat. De la nasterea ori desfiintarea unor publicatii, pana la infiltrarea fatisa ori prin interpusi in actionariatele societatilor editoare, de la presiunile exercitate agresiv prin institutiile de control ale statului si pana la dirijarea la comanda politica a publicitatii si abonamentelor, cu predilectie din bugetul public. Ei bine, oricate bube ar avea in cap si actuala putere - si are destule, dupa primul an de... boala - daca vrem sa fim corecti pana la capat, suntem datori sa recunoastem ca, pe moment, aceasta hiba nu i se poate imputa. Ar fi, intr-adevar, un castig real al anului 2005, de remarcat, fara patima ori partinire. Si nu e de ici, de colea, acest atu. Bunaoara, cei ce au patimit nu au cum sa stearga din memorie acea atmosfera de umilinta si batjocura instaurata de partidul tritrandafiriu in ceea ce priveste terfelirea libertatii de exprimare. La cea mai vag aluziva adiere a unei nemultumiri exprimate la adresa vreunui grangur pesedist in ziare, indiferent cat de independente isi scrijeleau pe frontispiciu ca ar fi fost, responsabilii gazetelor respective erau imediat chemati la ordine. Iar atunci cind acest lucru nu era posibil, autorii articolelor incriminatoare faceau cunostinta mintenas cu instantele de judecata, preponderent aservite mai-marilor zilei. Nu suportau ciocoii, baronii si acolitii lor ca opiniei publice sa-i fie prezentate, si-asa fragmentar din cauza obturarii intentionate a canalelor de comunicare, matrapazlacurile si ilegalitatile in care-si duceau veacul. Intr-atat isi unduiau gusile, burtile si nasurile la care greu le mai ajungea cineva, in ritmurile ametitoare ale odelor, imnurilor de slava si osanalelor, incat sareau ca arsi pana si la alegerea - pe care o apreciau nepotrivita imaginii lor de mantuitori ai neamului - a pozelor mariilor-sale reproduse, desigur, pe prima pagina a ziarelor. Puterea, consolidata pe cat mai multi bani publici, le luase mintile, inoculandu-le unora tupeul nemernic de a se considera mai presus de lege si morala. Asa, se prefaceau hiclean, ca nu ar pricepe cum de indraznesc unii ziaristi sa-i intrebe ce comori au descoperit in functiile de bugetari de au reusit doar in cativa ani sa-si ridice palate si viloaie, sa nu se mai dea jos din limuzine de lux, sa adune colosale averi pentru ei si beizadelele lor. Tunau si fulgerau atunci cand li se dibuiau masinatiunile prin care licitatiile grase erau adjudecate numai de clientela politica a PSD-ului si nu se lasau pana nu se razbunau ori ii santajau pe cei ce atentasera la jocurile lor murdare de culise. Astfel s-a inradacinat ceas de ceas, an de an, buruiana otravita a coruptiei pe glia nationala. Fara tagada, daca n-ar fi venit acest 2005, un an fara PSD in prim-plan, plana riscul ca generatiile actuale si viitoare sa se resemneze si sa accepte coruptia ca pe un mod normal de a face afaceri si a obtine avantaje in mod fraudulos. Ceea ce, incet dar sigur, ar fi atacat precum cancerul insasi fibra morala inca sanatoasa a acestui neam. Metastazele deja se extinsesera din zona politicului in cele ale justitiei si politiei, unde efectele dezastruoase sunt resimtite si in prezent. Cat de molipsitoare, pacatoasa si cumplita a fost aceasta molima se deduce usor si din influenta pe care a transmis-o unor specimene portocalii, croite eiusdem farinae, din aceeasi faina. Incurajate sa nu se protejeze, desigur, si de faptul ca personaje dubioase, din fosta guvernare, cu un trecut penal supraincarcat, se erijeaza astazi in campioni, in flasnetari de balci ai afacerilor curate, ai dreptatii, ai cinstei, ca niste ingerasi imaculati. Ceea ce demonstreaza inca o data ca numai un singur an fara PSD nu a fost insuficient. Sunt necesari multi ani de-acum incolo, spre a resimti binefacerile acestei lipse. De ce nu, poate, in actuala structura si formula, PSD-ul, cladit pe principiul clasicizat al punerii resurselor si serviciilor statului doar in slujba partidului dominant, nu va mai accede vreodata la ciolanele puterii. Orice s-ar spune, haitocratia, clanocratia - mostenite de la social-democrati si intrate definitiv in dizgratie publica - au fost mai putin resimtite in 2005, un an astfel si mai evident fara tepii rozalii ai PSD, dar si fara tepele promise de puterea in exercitiu. Lucru de care ar trebui sa tina cont si actuala coalitie, in cap cu Alianta D.A., daca doreste sa nu i se rezerve aceeasi soarta, oricat de portocalie incearca sa se dea.