Avalansa de turisti spre litoral, mai ales in zilele de week-end cand populatia judetului Constanta se tripleaza, iar problemele de trafic rutier devin de-a dreptul un cosmar atat pentru automobilistii bastinasi, cat si pentru cei sositi, chipurile, pentru a se destinde la malul romanesc al Marii Negre. Ca in fiecare an politistii, chiar daca sunt sustinuti de intariri sosite din alte judete se dovedesc depasiti de coloanele imense de masini care traverseaza municipiul resedinta de judet indreptandu-se fie spre Mamaia, fie spre sudul litoralului, calvarul mersului bara la bara incepand inca de pe Autostrada Soarelui. Cine isi inchipuie ca doar posesorii de autovehicule sunt supusi la rafinatele torturi ale aglomeratiei se inseala amarnic. O calatorie cu „Sageata Albastra” a devenit o incercare din care ori scapi cu viata, ori te sacrifici pe altarul involutiei transporturilor feroviare din Romania. Mai ales batranii si cardiacii au toate sansele ca transportul cu autotrenul de fabricatie-culmea!-germana sa devina si ultimul drum din etapa pamanteasca a existentei lor. Cu toate ca arata foarte „occidental” din punct de vedere al aspectului exterior si al finisarilor interioare, autotrenul botezat cu emfaza „Sageata Albastra” nu este altceva decat un bou-vagon din perioada constructiei socialiste inzestrat cu dotari modernizate. In rest pasagerii stau tot „la comun” mirosindu-si unul altuia „miresmele” de transpiratie in conditiile, in care asa-numitul aer conditionat nu este decat o gluma proasta inscrisa probabil in pliantele CFR-ului sau in cartea tehnica a vehiculului. Insa proba de foc le apartine pasagerilor care au avut ghinionul sa nu mai prinda nici un loc rezervat pe banchetele extrem de zgarcite cu confortul ocupantilor lor. Aceasta intrucat CFR-ul a gasit de cuviinta sa puna in circulatie pe ruta Bucuresti-Mangalia doar trei vagoane de autotren si sa transporte ca pe animale cel putin 500 de pasageri, care achita pentru acest calvar un pret echivalent cu aproximativ 10 dolari americani. Dintre elementele de „confort” ale „Sagetii Albastre” se mai pot enumera cate o toaleta la minim 150 de persoane, spatiu rezervat pentru bagaje in care cu greu poate incapea o servieta si nu in ultimul rand o ciudata compartimentare a spatiului pentru fumat. In loc ca acest spatiu sa fie izolat de restul pasagerilor si sa fie prevazut cu scrumiere la indemana amatorilor de tutun, vagonul autotrenului ofera cateva banchete pentru fumatori care sunt de regula ocupate de nefumatori, pentru ca vanzatoarele de la casele de bilete nu si-au batut capul sa-i intrebe daca doresc sau nu sa cumpere un loc la fumatori. In cinci cuvinte situatia transportului de calatori pe garniturile CFR-ului botezate ironic „Trenurile Soarelui” poate fi caracterizata astfel: Dispret fata de publicul calator!