Uniunea Europeana este o constructie institutionala greu de inteles pentru cei care nu au dedicat sute de ore de lectura domeniului. Pentru tarile din fostul lagar comunist, Uniunea Europeana a fost o sansa imensa, asigurand un mediu international calm si indatoritor pentru a se putea trece de la sistemul economiei centralizate si dictatura politica la economia de piata si democratie. Trecerea a durat aproape doua decenii, nu este completa, evident, dar este deja un succes istoric. S-au mai vazut incercari de a transforma pasnic dictaturi in democratii sau economii centralizate in economii libere. Dar rareori acestea au reusit, fie ele in America Latina, Asia de Sud-Est sau Africa. In Europa insa, procesul de transformare poate fi considerat deja o victorie la scara istorica, pentru ca situatia din fostele tari socialiste a devenit ireversibila: nimeni nu se mai poate astepta sa vada comunismul sau economia centralizata reintorcandu-se in Polonia, Ungaria, Romania sau Letonia. Sau, mai exact, in aceste tari comunismul se va reintoarce cand se va instala si in Anglia.
Ce a facut posibila o asemenea victorie asupra fortelor totalitare? Reteta este simpla, dar trebuie aplicata cu disciplina si sprijin public. Cele patru institutii internationale isi cunosc bine formulele, fiecare in domeniul sau: Fondul Monetar International pe politica monetara si fiscala, Banca Mondiala pe reducerea saraciei si cresterea economica, Cartierul General NATO pe profesionalizarea armatei, a serviciilor de informatii si pe ridicarea unui zid intre puterea politica si forta militara, Comisia Europeana pe imbunatatirea administratiei, separarea politicii de justitie si libertatile fundamentale. Luati aceste patru institutii si echipele lor de profesionisti si trimiteti-le oriunde in lume: Irak, Siria, Iran, Palestina, Kazahstan, Gabon sau Congo. Daca politicienii din aceste tari sunt de acord sa coopereze si daca ei au sprijinul publicului lor, atunci in mai putin de o generatie veti vedea niste transformari de necrezut. Asa cum au fost si in estul Europei. Analizele celor care spun ca democratia nu merge in Serbia sau Kosovo, in Ucraina sau Rusia sunt profund eronate, daca nu au un scop ascuns: sa legitimeze interventii neortodoxe pentru probleme foarte obisnuite.
Un fapt special a favorizat insa progresele neasteptat de rapide din estul Europei. Faptul ca Parlamentul European si Comisia Europeana au considerat drept parteneri egali tarile care cereau aderarea, fara nici o discriminare. Criteriile care s-au aplicat Austriei, Spaniei si Greciei s-au aplicat si Poloniei, Ciprului si Romaniei. Nici o gaselnita nationala nu a "prins" in fata birocratilor luminati de la Bruxelles. Va mai amintiti sper ca romanii spuneau ca ei trebuie primiti asa cum sunt pentru ca au suferit cel mai mult de pe urma comunismului sau ca polonezii spuneau ca au cea mai mare emigratie in Franta si Germania asa ca nu e nevoie de reforme prealabile pentru a-i considera membri deplini ai Europei.
Europenii i-au considerat parteneri pe estici in tot ce au facut in Uniunea Europeana in ultimii 16 ani. Inclusiv la crearea si adoptarea euro, probabil cea mai importanta initiativa politica de la cel de-al doilea razboi mondial incoace. Prin Tratatul de la Maastricht s-au stabilit patru criterii pe care timp de trei ani o tara trebuie sa le indeplineasca pentru privilegiul de a renunta la moneda proprie si de a adopta euro. Daca adopti euro puterea ta monetara nu mai este data de cele 10-20 de miliarde de euro rezerve nationale, ci de cele o mie de miliarde de euro rezerve ale bancii de emisiune, respectiv Banca Centrala Europeana. Daca intri in zona euro, nu ai scapat definitiv de inflatie, dar scapi de factorul monetar al inflatiei, putand sa te concentrezi asupra deficitului bugetar sau altor cauze locale. Daca ai intrat in zona euro, devii component al unei economii de aproape o mie de ori mai mare decat cea nationala. Nu devii nici mai bogat, nici mai fericit. Devii insa mai sigur pe tine. Sau mai putin riscant pentru altii.
Romania este ultima tara planificata sa adopte euro din cele 27 de membre ale UE. Prin 2014. Patru ani dupa Bulgaria, Cehia, Polonia sau Ungaria. Cinci ani dupa Slovacia si Letonia. Si aceasta pentru ca obiectivul deficitului bugetar a fost abandonat de actualul guvern. La fel ca si nivelul inflatiei, ponderea datoriei publice in PIB si nivelul dobanzilor la obligatiunile de stat.
Nimeni nu spune astazi nimic despre costurile pe care oamenii obisnuiti si firmele curate le vor suporta pentru intarzierea intrarii in zona euro. Cand Bulgaria va adopta euro, politicienii romani vor acuza mostenirea grea a trecutului, faptul ca Bulgaria are un lobby mai bun si vor arunca vina de la Palatul Cotroceni la Palatul Victoria si de la Palatul Victoria la Palatul Cotroceni. Cam cum se intampla astazi cu serviciile de informatii. Sau cum s-a intamplat acum un an cu inundatiile. Se vor scoate vreo doua-trei dosare din arhivele Securitatii, se vor publica niste articole bine documentate despre afacerile unora, iar oamenii si firmele vor ramane sa plateasca. E o reteta verificata. Si trista.