Publicarea de catre INS si BNR a doua statistici referitoare la dinamica deficitului comercial si, respectiv, a fluxurilor de bani trimise de muncitorii romani din afara granitelor tarii indica o tendinta care, in mod normal, ar trebui sa genereze "nopti albe" pentru cei aflati la carmuirea tarii.
Cifrele seci arata ca, in timp ce deficitul comercial al Romaniei inregistreaza o tendinta de crestere de peste 70 la suta in numai doi ani (de la 10,31miliarde de euro in 2005 la 14,89 miliarde in 2006 si cu estimari de 17,87 miliarde in acest an), banii trimisi de compatriotii ce muncesc pe alte meleaguri, desi inca vin, inregistreaza un ritm de transfer descendent, iar momentul in care economia nu se va mai putea baza pe ei nu este prea departe. Conform datelor BNR, una dintre cele mai credibile institutii din aceasta tara, in 2006 romanii din afara granitelor au trimis 5,3 miliarde de euro acasa, cifra mai mare cu circa 40 la suta (1,5 miliarde de euro) decat in 2005, dar sensibil inferioara cresterii din 2005 fata de 2004, cand majorarea a fost de 169 la suta). In 2005, remiterile muncitorilor din strainatate au insumat 3,8 miliarde de euro, iar cu trei ani in urma au totalizat 1,4 miliarde de euro.
Raportul BNR mai arata ca transferurile apartin majoritar rezidentilor ce lucreaza in strainatate mai mult de un an si ca, potrivit unor cercetari realizate de Banca Centrala Europeana, aceste fluxuri se reduc pe masura ce respectivele persoane locuiesc o perioada mai indelungata in afara tarii de origine.
Daca la aceste cifre mai adaugam si faptul ca finantarea deficitului de cont curent se face, in mare parte, prin privatizari si plasamente imobiliare in Romania ale unor persoane fizice si juridice straine, avem o imagine destul de clara asupra precaritatii echilibrului economic al tarii si asupra necesitatii vitale de a inversa aceste tendinte. Numai ca echilibrarea balantei comerciale se poate realiza numai printr-o dezvoltare a sectorului productiv al economiei, care fie ar trebui sa genereze exporturi de produse cu valoare adaugata mare (cum nu este deloc cazul in prezent), fie sa micsoreze importurile, prin oferta mai avantajoasa catre consumatorii romani, situatie iarasi mai degraba deziderat decat realitate.
O raza de speranta vine de la investitiile directe recente in domenii de varf precum telefonia mobila, industria auto sau a constructiilor de masini, precum si din faptul ca, in sfarsit, dupa 17 ani, tara are o strategie in domeniul energetic.