A plouat, cu mici intreruperi, in toata tara, incepind din martie. Au fost inundati banatenii, carora si noi, botosanenii, ne-am alaturat efortului comun de a-i ajuta. Apoi au fost mari inundatii in citeva judete din Moldova cind, iar, am pus mina de la mina pentru a-i ajuta. In cele din urma potopul a lovit si la noi. Nu mai are cine sa ne ajute. Ne vom ajuta singuri.
Dinspre partea celor alesi sa conduca tara am aflat, in aceste luni, ca vor sa faca alegeri anticipate, ca prim-ministrul demisioneaza, dar s-a razgindit. Tot el a spus ca nu are intentia sa faca hotel in Banat, pentru oamenii ramasi fara locuinte. Cinic, la urmatoarele inundatii, Basescu, presedintele, a spus ca acest fenomen meteo este o scorneala isterica a presei iar situatia nu e deloc grava. Apoi si unul si altul au plecat in vacanta, la fel ca intre guvernul. Basescu a mai facut cite o tura la podul buzoian de la Maracineni, rupt de aproape jumatate de an, sa se intretina cu muncitorii si sa-si mai faca programul de baie de multime. In acest timp, presedintele si cu prim-ministrul au facut spectacole televizate prin schimburi de replici subtiri sau grosolane. Au dansat, s-au distrat, s-au bronzat, ascultind cu o ureche avertizarile meteorologilor despre alte si alte ploi.
Nu este nimeni atit de naiv incit sa-si inchipuie ca, in sase luni, actualul guvern ar fi putut face miracole. Insa daca s-ar fi preocupat in mod sustinut de necazul care a lovit tara, ar fi reusit, fara indoiala, sa ii limiteze efectele. Ar fi reusit, poate, sa gestioneze o criza care pare sa nu se mai sfirseasca. Ar fi refacut acel pod a carui finalizare pare, de asemenea, sa nu se mai termine. Ar fi refacut si consolidat multe alte poduri pe care nu le-ar mai fi luat apele. Ar fi mobizat resursele tarii in acest scop, cu mult mai important decit oricare altul, chiar si decit intrarea in Uniunea Europeana, in care, in actualele conditii de drumuri impracticabile si cai ferate rupte, nu mai putem ajunge.
Fara indoiala, Tariceanu e un bun prim ministru de salon. Probabil s-ar descurca elegant in vremuri normale, ar incheia si desface aliante, ar conversa la receptii prin ambasade si ar fi reprezentativ la intruniri internationale. Insa in nici un caz nu a dovedit ca poate fi si un prim ministru de criza pentru ca in istoria unui popor mai sint si astfel de momente nedorite.
Legenda Mesterului Manole, care nu si-a terminat lucrarea pina nu i-a adus sacrificiu uman, pare sa capete contur in realitate. Ceea ce s-a construit este acum distrus de ape, semn ca este nevoie de un nou sacrificiu. Cel al guvernului insusi.