Marea furtuna din paharul cu apa (adesea chioara) a informa-torilor face sa treaca aproape neobservate si alte intamplari, care merita la randul lor atentie. Astfel, in timp ce un fericit repus in posesia Castelului Bran, "arhitect industrial" la New York, vorbea frumos despre "fundatia sa" (fondata in urma cu peste 600 de ani), o batranica dintr-un sat argesean se lupta pentru o parlita de proprietate si, ca sa-si aline necazul, canta in fata unui operator TV "Traiasca regele". Iar Casa Regala a revendicat si o parte din Muntii Bucegi.
ßi tot in aceste zile, a aparut in librarii cartea "Marele rapt regal" a lui Mihai Pelin, cea mai argumentata prezentare - pana la o proba contrarie, daca va exista - a disparitiei din tara a 42 de tablouri din galeria pe care Carol I decidea, prin testament, ca va ramane pentru totdeauna si in intregul sau in tara ca proprietate a Coroanei Romane". Mihai Pelin dovedeste, inclusiv cu documente inedite, ca aceste tablouri nu au fost scoase din tara de Carol al II-lea, cum sustinuse si Securitatea, si lasa a se intelege regele Mihai I, ci chiar de catre ultimul suveran al Romaniei, dupa o intelegere a acestuia cu Groza si Dej.
Odiseea tablourilor in strainatate este reconstituita, atat cat s-a putut, dar pe deplin edificator, in carte. In plus, autorul reaminteste ca, in timpul vizitei din 1992 in Romania, regele Mihai a comunicat prin presa ca "nu pretinde nimic de la Romania si de la romani". Dar fostul suveran se numara printre fericitii zece la suta dintre compatriotii sai care si-au recapatat proprietatile. Proprietati care - precizeaza Mihai Pelin - trebuiau luate in discutie dupa lamurirea disparitiei tablourilor, produsa inaintea nationalizarii bunurilor regale. Iar acum, cand si-a redobandit cetatenia romana, povestea celor 42 de tablouri de patrimoniu ar trebui reglata intr-un tribunal romanesc.
Regele Mihai I, decorat cu cele mai inalte ordine ale aliatilor, ramane, in istorie, ca o personalitate tragica si complexa, puternic marcata de vremurile zbuciumate in care a trait si a domnit. Dar povestea tablourilor risca sa tulbure si aceasta imagine, mentinand un semn de intre-bare asupra onestitatii sale. In acest ceas, Voda nu poate lasa sa planeze asupra sa nicio umbra de banuiala. Tacerea nu e un sfetnic bun, cum sfet-nici buni nu pare a avea nici Majestatea Sa in imediata sa apropiere. De fapt, va fi stiind regele Mihai I de cartea lui Mihai Pelin? Sau...