Nimeni nu spune ca romanii duc lipsa de imaginatie, dar parca ne folosim prea mult aceasta calitate pentru a eluda legea decat pentru a exploata la maxim beneficiile ei.

Experienta ne arata ca romanii au tendinta sa se intinda mai mult decat le este plapuma, iar acest lucru este mai valabil ca oricand in agricultura. Problema e ca povestea asta se intampla cu fondurile de miliarde de euro nerambursabile revarsate peste noi de Uniunea Europeana, iar occidentalii s-au prins finalmente de smecherie si acum vor sa opreasca robinetul.

De fapt ce se intampla? Fermierii depuneau cereri pentru subventii, dar incasarea acestora nu se justifica decat partial. Asta pentru ca agricultorii fie nu cultivasera decat o parte din suprafetele pe care le aveau in proprietate, fie vandusera terenurile. Va imaginati surpriza oficialilor europeni cand, aruncandu-si privirea pe hartile realizate din satelit, au constatat ca pe terenurile pentru care se solicitasera subventii si care trebuia sa fie acoperite cu soia si rapita, se aflau de fapt vile. Oamenii vor sa dea banul, dar nu pentru cai verzi pe pereti, ci pentru realizarea unei productii cat mai bune la o cultura sau alta. Faza tare e ca taranii in cauza nu au priceput defel care e treaba cu pozele din satelit, dovada si incercarile lor penibile de a-i duce de nas pe inspectorii Agentiei pentru Plati si Interventie in Agricultura.

Si la Galati avem cateva cazuri de acest gen, ce-i drept izolate, dar ele au creat un precedent, iar acum Uniunea Europeana se gandeste sa reduca substantial fondurile. Cine ii poate condamna? De suferit are majoritatea fermierilor care se vad acum pusi in postura de a face rost de alte surse de finantare daca occidentalii isi pun intentiile in practica. Nu ne putem astepta totusi la altceva, tinand cont de atitudinea unor producatori agricoli. Oamenii vor sa primeasca subventii din afara, dar spun pas la verificarile pe care le opereaza in teren reprezentantii diverselor institutii cu atributii de control in domeniu. Cu alte cuvinte incredere orbeasca, un lucru pe care n-o sa-l vedem prea devreme in raporturile noastre cu institutiile europene. Ne vom alege deci cu praful de pe toba, ca de atatea ori pana acum, cand am dat cu piciorul la zeci si sute de milioane de euro doar pentru a avea placerea de a le fura cateva mii.