Pe unde deschizi ziarele si televizorul gasesti, de la un timp incoace, numai declaratii incantate si incantatoare ale unor actori valorosi din patrimoniul national, care mai de care gata sa treaca cu arme cu tot in tabara…. telenovelistilor! Lasand la o parte non-valorile care populeaza timidele incercari de telenovele romanesti, poate ca nu ar fi chiar rea ideea de a realiza un serial romanesc, care sa ofere o sansa actorilor, din moment ce filme nu, aia nu, aia nu… Dar nu telenovela! Si cum inevitabil la asta se va ajunge, ma intreb cum de unii din ei pot accepta sa se coboare la un astfel de nivel… George Ivascu, de exemplu, este unul din actorii romani din generatia sa-i zicem tanara pe care ii admir foarte mult, pentru roluri excelent interpretate in teatru: un Trahanache superb intr-„O scrisoare pierduta”, pompierul din „Cantareata cheala”, domnul Unu din celebrul „Streap-tease” al lui Colceag, parintele Dewis din „Copilul ingropat” regizat de Catalina Buzoianu, Nae Gheorghidiu din „Patul lui Procust”, indragostitul din „Podul” regizat de Malaele, mireasa din „Mireasa muta”, mascariciul din „Legenda ultimului imparat”… si cate altele, cate altele in afara de cele care m-au fulgerat mai devreme! Talentat baiat! Si citesc azi intr-un ziar oarecare ca accepta nu stiu ce rol in nu stiu ce serial, in care ar urma sa fie sotul Rodicai Popescu-Bitanescu si ginerele Dragai Olteanu Matei. Si ma gandeam: rau am ajuns, s-au prostit cu totii? Ce le trebuie telenovele unora? Hai sa zicem ca il „inteleg” pe Florin Piersic al batran, ca vrea sa fie prin orice modalitate in atentia publicului (nu ca l-ar uita cineva prea repede), pe Draga Olteanu… poate si pe Bitaneasca, cu mari indulgente. Din moment ce in Romania filmele se fac… cum (nu) se fac, actorii accepta probabil orice, pentru a nu fi uitati, pentru bani si din dorinta de a-si face meseria… Dar Ivascu? Dupa ce o viata intreaga a declarat ca si-a ales meseria de actor pentru a avea posibilitatea de a trai cat mai multe existente, sa aiba cat mai multe profesii intr-o singura viata, din moment ce este atat de scurta, acum se sacrifica pentru arta, zice el... Iar eu intreb… care arta? Ce le trebuie actorilor tineri si, culmea, de mare succes, sa joace in… telenovele? Si li se mai reproseaza romanilor lipsa de cultura si alunecarea pe un fagas care nu ne-ar face cinste… Pai in ritmul acesta ce sa facem? Sa ne raportam tot timpul la trecut? Ce ne rezerva oare viitorul? Ca „bine” nu prea suna…