Sindicat = organizaţie profesională de masă pentru apărarea intereselor oamenilor muncii. Aşa zice DEX-ul. In realitate sindicat = organizaţie de triplici care se vrea întotdeauna profesională şi care ar trebui să apere interesele oamenilor muncii, dar care face exact invers. In ce fel este motivată cea de-a doua definiţie a sindicatului? In foarte multe feluri. In primul rand vorbim despre ambiţiile liderilor (sau mai drept spus a celor care au avut un papagal suficient de colorat pentru a juca un adevărat rol de papagal). De cele mai multe ori, datorită intereselor personale ale acestora necazurile plebei sunt ignorate sau trecute în planul al piaşpelea, numeral care se potriveşte şi cand vorbim despre faptul că li s-ar rupe (inima) şefilor de sindicat de vreo problemă a unui cotizant. In al doilea rand trebuie luate în calcul abilităţile acestor lideri de a ridica mingi la fileu, abilităţi pe care... le-au băut. Nu în cele din urmă ar trebui ca şefilor de organizaţie profesională ce apără interesele oamenilor muncii să nu le lipsească oasele vertebrale, lucru care nu se întamplă nicodată. Ei bine, de aia sunt mandru că trăiesc într-o ţară în care marile mişcări sindicale de stradă nu pot aduna mai mult de patruzeci de aplaudaci plătiţi cu grade alcoolice, de aia să mandru că trăiesc într-o ţară în care sindicatele, în loc să se lutpe cu patronatele ori cu guvernul, nu reuşesc să învingă decat gramatica, lucru pe care îl reuşesc (între noi fie spus) pană şi băieţii de cartier.