Tăvălugul în care au fost aruncaţi după alegeri numeroşi magistraţi, poliţişti şi politicieni cu rang înalt a trecut şi pe langă poarta oligarhilor, care şi-au clădit imperii într-o ţară a sărăciei. Dar nu a reuşit să intre în curtea lor, pentru că nu a avut nici puterea şi nici avantul necesar. I-a speriat pe caţiva pungaşi, care au fugit să se ascundă în spatele unor documente. Şi a făcut paradă prin faţa ziariştilor cu cateva feţe ofilite, eliberate ulterior prin cate-un NUP. Acum toţi cei care au devenit un fel de „voievozi“ fără coroană se reorientează în domeniul afacerilor. Mulţi au început deja să cadă, alţii s-au apucat să facă o facultate la 50 de ani şi se laudă că sunt atei... Cei care vor însă cu orice preţ să îşi continue activitatea de granguri s-au apucat să îşi cultive noi susţinători. Au schimbat imediat partidele politice din care făceau parte şi s-au lipit de cei care deţin funcţii de conducere prin oraş. Toate aceste frămantări au făcut ca în lumea baronilor locali să fie eclipsă. Nu mai apar atat de multe feţe noi, iar tinerele speranţe au buzunarele şubrede şi susţinere limitată. Iar pentru ca buzunarele să poată ţine cat mai mulţi bani este nevoie de cel puţin trei-patru ani... Cei care au rămas să conducă sunt deja stele îmbătranite, care au început să fie luate la ochi de toată lumea. Aproape toţi au avut şi au acum pe urme cate un poliţist sau un procuror. Il consideră un fel de înger negru, pe care trebuie să îl mai mulţumească din cand în cand, pentru a nu-l lua în lumea de dincolo. Tabloul de la Galaţi seamănă bine cu imaginea pe care o avea mafia italiană la finele anilor ’70, atunci cand clanurile începeau să cadă rand pe rand. Duceau lipsă de succesori şi se retrăgeau prin diferite colţuri ale lumii: în America Latină, Tahiti sau la închisorile din Sicilia.