Traim intr-o tara cu mii de putori, cu lenesi pe metrul patrat, dar care se vaicaresc de mama focului de soarta pe care o au, ca n-au nici aia, nici de-ailalta. Vad cucoane bine care se plang ca nu stiu ce nu le ajunge, in timp ce, intre o vizita la medic si la farmacie (unde, repet, se plang de mama focului), au timp sa se opreasca la magazin pentru o poseta noua. Mai vezi apoi cersetorii de pe marginea drumului - indivizi care ar putea munci daca te uiti mai bine la ei. Cine ii angajeaza insa? Dar oare au cautat sa fie angajati? Mai departe de atarnatorii societatii, sau plangaciosii, ori indivizii care si-au gasit posturi caldute in care stau... degeaba, degeaba si iar degeaba, am vazut ieri o chestie care m-a intristat teribil. Un mos care - chiar si daca s-ar plange n-ar avea cine sa il asculte - strangea de pe marginea drumului, intr-o sacosa, cutii goale de bere, PET-uri, cel mai probabil pentru a le duce la un punct de colectare. Tremura tot, de batranete, poate si de boala. Mi-am spus ca asta e imaginea pe care ar trebui sa o vada si sa o priceapa acele cucoane amatoare de posete, care se plang la rand la farmacie ca nu le ajunge nu mai stiu ce, cand ele de fapt au o pensie cat un salariu. Si nu exagerez. Si nu vreau sa spun ca pensiile sunt mari sau de ajuns in Romania. Dar sunt si persoane, cele la care fac referire aici, care chiar au pensii onorabile, persoane care chiar nu au de ce sa se mai planga. O fac probabil din obisnuinta, ori poate pentru ca au vazut alti pensionari ca se plang (pe buna dreptate de data asta). Poate ca si-au zis ca e de bon ton sa te vaicaresti. La fel ca madamele descrise mai sus, vad mimoze sau domnisori care n-ar pune mana sa faca ceva, dar se lamenteaza: "vai, tu..."... si mai departe refuz sa continui povestile lor expirate, dintr-o lume a lor atat de falsa. Prefer sa le pun eticheta "putori" in frunte. Sa le povestesti ca sclifoseala lor e de prost gust?