Saracul Miron! Cozma, nu Mitrea… Persoana publica, dar o biata unealta in mainile cui e la putere si are nevoie de el. Mai rar astfel de oameni care sa se plieze exact pe orice situatie. Acest Miron insa… unde il pui, acolo sta, ca un copil ascultator. Nu zice nici ca vrea „cioco” sau „bombo”…, dar nici nu refuza daca i se da, inghite tot fara sa comenteze. Miron la Revolutie, Miron gata la raport in fata tatucului Iliescu, Miron organizatorul mineriadelor, Miron initiatorul iliesciadelor, Miron la inchisoare, Miron afara, Miron in inchisoare. Cum o fi oare sa fii doar un instrument in mainile oricui are nevoie sa se foloseasca de tine? Proaspat iesit de dupa gratii, celebrul sef din Valea Jiului cerea raspunsuri in legatura cu evenimentele care au luat startul furtunos in decembrie 1989. Taraboiul facut atunci in fata tuturor camerelor de luat vederi nu a trecut neobservat nici de marele public, nici de publicul restrans si select al celor care au grija de stiinta si nestiinta noastra. Problema s-a rezolvat subtil, de curand, exact cat sa nu mai bata la ochi prea tare. Oricum, romanii sunt obisnuiti cu aceasta joaca a Puterii - „de-a Miron si inchisoarea”. Actiunile din iunie 1990 au fost premeditate si calculate si pana si Bunicuta a fost deranjata din tesutul intrigilor si solicitata la Parchet sa dea cu subsemnatul in problema misterului mineriadelor. Saracul Miron n-a fost decat un pion. Cum a fost si anul trecut: scos de la inchisoare, in huiduielile opiniei publice, pe vremea campaniei electorale, si cu ordinul de gratiere ulterior revocat, cu mare regret insa din partea Bunicutei, care voia sa se revanseze in fata unui umil servant. Oricum, de-a lungul timpului, Miron a fost folosit de toti politicienii vremii. Trist este ca „luceafarului” huilei chiar i-a placut sa fie folosit ca o carpa. Nu l-au renegat minerii inca? … Putinii care mai au demnitate, ca batausii de doi bani (din sleahta care facea deplasarile la Bucuresti) nu au avut si nu stiu ce e aia demnitate.