Acesta este un editorial-apel. Apel catre fetele bisericesti sa-si indrepte atentia si catre un subiect care este considerat, de multi dintre ei, tabu. Ca, vorba sloganului: indiferenta sau ignoranta poate ucide. In cazul bolnavilor de SIDA, mai devreme sau mai tarziu, deznodamantul este moartea. Mai devreme sau mai tarziu, cu totii murim. Dar nu este neaparat nevoie sa fim infectati cu HIV. O informare corecta poate salva vieti sau poate aduce alinare celor care deja sunt bolnavi. Cine ar putea face acest lucru - si anume informarea - mai eficient decat niste preoti deschisi la minte, dezbracati de o atitudine scortoasa care, pana la urma, nu ajuta pe nimeni? De ce tocmai preotii? Ei bine, pentru ca, asa cum arata sondajele, romanii au incredere in Biserica. Numai ca Biserica nu este tocmai receptiva la ideea de colaborare cu, sa zicem, fundatia Concept, care se chinuie sa promoveze un comportament fara risc in randul populatiei in ceea ce priveste HIV/SIDA/ITS. Hai sa zicem ca fetele bisericesti chiar nu se cade sa vorbeasca despre absolut orice, dar nu ar fi de-a dreptul un pacat ca acestia sa uite chiar de dragostea fata de semeni pe care tot ei o propovaduiesc? Si daca tot ne invata despre dragostea fata de aproapele nostru, nu ar insemna tocmai o dovada de dragoste aceea de a-i indruma pe credinciosi sa-si faca un test HIV sau sa se informeze corect despre riscuri si prevenire? E chiar un pacat sa colaboreze Biserica pe aceasta tema? Ar fi pacat, din punctul meu de vedere, ca Biserica sa ramana muta si surda... Pana acum, se pare ca reactia a intarziat. Cel putin asta am concluzionat din cele discutate cu Oana Mateescu, reprezentantul fundatiei Concept, care a initiat o campanie de promovare a unui comportament fara risc in ceea ce priveste HIV/SIDA/IT. Legatura cu aceasta mentiune este aceea ca, zilele trecute, fundatia in cauza, alaturi de Asociatia Editorilor de Presa Online, a dat intalnire jurnalistilor din mai multe judete ale tarii, la Sinaia, la un seminar. Pentru ca Oana si-a dat cu adevarat silinta, randurile acestea reprezinta un fel de concluzie (una dintre concluziile) la cele discutate si, totodata, un apel catre Biserica, sa priveasca mai atent si cu intelepciune cele lumesti.