Ai nostri romani se pregatesc de votare. Stau cu ochii zgaiti la spectacolul electoral, un fel de d-ale lui Caragiale contemporane, cu sare si piper, cu gust amar si acid. Alegatorul, turmentat de atatea senzatii, nu mai are mult si-si face drum pe la doctor… sa-si controleze mintea, ochii si urechile - ca parca nu-i vine sa creada ce vede, simte, ce aude - si, eventual, sa-si ia reteta pentru prafuri de stomac. Ca la atatea cate are saracul de digerat, e si normal. Noianul de candidati care dau din coate, promitand marea cu sarea din partea partidului sau in nume propriu se constituie intr-un spectacol tragi-comic. Astfel, se presupune ca pentru functia de presedinte al Romaniei se vor bate 12 candidati - adica atatia au ramas in cursa, respectiv au fost validati de Biroul Electoral Central. In realitate, aspiranti pentru functia suprema in stat au fost 24, dar jumatate dintre acestia au fost tratati cu "lasa-ne, frate” de catre cetateni, care, cu dureri de stomac si strambaturi din nas, au refuzat sa le dea consimtamantul (printr-o simpla semnatura - dar atat de necesara!) de a candida. Pe de alta parte, ca doar trei din 12 au sanse sa-si faca numarul pe generoasa scena a politicii romanesti, este insa cu totul altceva. Restul - umplutura, visatori sau persoane lipsite de simtul realitatii. In aceeasi cursa electorala parlamentara au intrat si 19 formatiuni politice si 3 candidati independenti, respectiv 29 de organizatii ale minoritatilor nationale. Insa, revenind la candidatii pentru presedintie, imagini mai… a la Caragiale decat cele ale aspirantilor care nu au reusit sa stranga toate cele 20.000 de semnaturi pentru a putea fi validati ca si candidati nici ca s-a mai pomenit! Din fericire, romanii nu s-au lasat pacaliti si n-au iscalit, ca altfel, show-ul care se cheama campanie electorala pentru alegerile generale s-ar fi transformat in adevarate momente grotesco-haotice. Si, slava Domnului, ne sunt de ajuns candidatii validati! Unul care-si da ouale la numarat, altul care se crede marinarul Tepes, care va umple tara de ce altceva decat tepe, altul care striga "Jos mafia!” si altele asemenea. Spectacolul - de fapt un circ in devenire - se muta dintr-un oras in altul, cu alai cu tot, cu baloane, stegulete, focuri de artificii, cu candidati in centrul atentiei, incat parca-parca iti vine s-o iei pe urmele acestora, sa dai timpul inapoi, sa-ti strangi prietenii si s-o pui de o candidatura. Ca daca tot e bal, bal sa fie!