Ministrii demisioneaza, parasind in graba barca guvernamentala ce ia apa, ciuruita de sumedenie de scandaluri. Greva la dascali. Greva iminenta la functionarii publici. Greva la metroul bucurestean. Confederatiile sindicale se agita si promit noi greve. Medicii ameninta si ei cu greva. Fiecare vrea cite ceva, in esenta acelasi lucru: salarii mai mari. Nu pur si simplu mai mari, ci mult mai mari. Duble, pentru inceput. Salarii care, fara indoiala, oamenii le cer pe buna dreptate. Omologii lor din occidentul care nu mai reprezinta de mult un tarim de vis primesc pentru aceeasi munca lefuri de pina la zece ori mai mari. Oamenii cer ce cred cu tarie ca li se cuvine.
Poate n-ar fi fost atit de vehementi, poate ar mai fi inghitit citiva ani de amar, insa acum un an li s-a spus clar: "Sa traiti bine! ", va dam noi suficient. Au votat si au pierdut din nou. Adica au fost din nou mintiti dar de data asta s-au saturat. Asa ca au iesit in strada, sa ceara ce li s-a promis. Nu mai conteaza daca este sau nu rezonabil, daca mai e sau nu posibil.
Vor.
S-au saturat sa plece in strainatate, sa-si lase familiile cu anii, sa tremure prin vami de teama de a nu li se lua pasapoartele, s-au saturat sa dea spagi, s-au saturat, cei care traiesc in Romania, sa intinda de salarii marunte de la o luna la alta, sa dramuiasca ultimul leu. Vor sa traiasca si li s-a promis, acum un an, ca o noua putere politica poate face asta. Dezamagiti, pe buna dreptate, de fosta putere, oamenii, noi toti, am votat promisiuni. Promisiuni frumoase, promisiuni bune, promisiuni pentru o viata luminoasa care, rind pe rind, au cazut toate.
Sezonul grevelor, asa cum se anunta, este abia la inceput. Dascalii l-au pornit, constienti ca sute de mii de elevi invata acum altceva, ce nu se preda in nici un manual, in nici o scoala: cum sa-ti ceri drepturile; cum sa pretinzi cuiva sa-si respecte cuvintul; cum sa-ti respecti cuvintul.
Este greu de crezut ca va lasa vreo urma palma profesorilor pe obrazul gros al politicienilor romani. Probabil nici macar un strop de roseata. Mica este si sansa ca dascalii sa obtina mare lucru, pentru ca daca ei ar primi ceva, pot urma noi si noi greve, noi si noi cereri. Se prea poate ca, in fata miscarilor populare, guvernul insusi sa demisioneze sau sa sloboada din nou inflatia, ca paleativ jalnic pentru a rezolva o criza.
Cert este ca medalia celor care au cistigat alegerile a inceput sa se intoarca. Ori reversul nu este nici pe departe la fel de stralucitor ca fata. E chiar mult mai urit chiar decit daca ar fi pierdut. Alegerile.