Legea, cu L mare. Politicieni - parlamentari, primari, consilieri, ministri - ajunsi in functii inalte jura pretios, cu mina pe Biblie, ca o vor respecta. Functionari in serviciul public, politisti, judecatori, procurori, medici, cu totii jura pe ce au mai sfint ca vor respecta Legea. De fapt Legea nu e o lege anume ci toate legile iar cei ce jura sa o respecte se angajeaza de fapt sa respecte toate legile, fara osebire. Ba, mai mult, nu doar sa le respecte, dar sa si vegheze ca si cei din jur sa faca la fel. Totul este inaltator, se rostesc juraminte fierbinti, se varsa discret lacrimi, oamenii care jura sa respecte Legea devin un fel de eroi, se supun la privatiuni, deh, e greu, Legea poate fi si aspra.
Numai ca toate astea sint amanunte de fatada, jucate de protagonisti - actori nu prea iscusiti - dornici de fapt nu sa respecte ei legea ci dimpotriva, sa o fenteze atit cit pot de mult. Sint oameni care cred profund in Lege. Care este buna, desavirsita, minunata, insa numai atita vreme cit se aplica altora. In rest, Legea devine suplimentul aflat la purtator care ii permite celui care a jurat ca o respecta sa o utilizeze ca argument pentru a dovedi ca este mai musculos, mai destept, mai plin de bani, ca este, din toate puntele de vedere, superior unui muritor obisnuit, lipsit de acces la Lege.
Legea nu este valabila in cazul politistilor care pot umbla bauti la volan sau pot parca aiurea. Lipsa de valabilitate se extinde si pentru judecatori, procurori, uneori avocati. Cu amendamentul ca toti acestia pot intinde chiar si o umbrela de protectie pentru rude si prieteni. La drept vorbind, pilda biblica referitoare la cel care arunca primul piatra devine valabila si aici: daca un politist si-ar amenda confratele, este lesne de inchipuit cam ce ar pati el cind ar fi surprins in culpa. Legea se blocheaza si la institutia prefectului pe care, in afara de juramint, nu il mai opreste nimic de la a face orice vrea, pentru ca toate celelalte institutii ale statului i se subordoneaza, mai mult chiar, el le numeste directorii.
Si de parlamentari ricoseaza Legea, ca de un peste tocmai scos din apa. Ei si-au votat imunitate, adica au spus pe sleau ca nu dau socoteala nimanui.
Poate unii medici si-ar respecta juramintul de credinta, de pe vremea lui Hipocrate. Din pacate insa, pot sa jure ei cit doresc, daca nu sint medicamente si aparate medicale si juramintul lor ramine vorba goala chiar daca, poate, nu incalca vreo lege scrisa.
Ar mai fi regulile morale care desi nu sint scrise in vreun repertoar legislativ, tot din Lege fac parte. Si, la modul universal, recursul la morala este tot primul calcat in picioare; nici macar nu mai are rost sa pierdem vremea cu el.
Asa ca, avind tot timpul in fata exemplul chiar foarte vizibil al categoriilor mai sus enuntate, cui oare ii mai vine sa respecte vreo lege in tara asta?