Ca scoala nu mai este ce a fost odata in Romania stim cu totii, macar din auzite, chiar daca noi am terminat-o de ani buni si nu avem copii incadrati in sistemul de invatamant. Conditiile sunt din ce in ce mai maronii, nu am evoluat nici ca management, nici ca infrastructura. Meditatiile sunt in continuare principala sursa de venit pentru profesorii cu salarii mult prea mici sa faca fata Romaniei anului 2007, iar preocuparile conexe aparute dupa revolutie sunt singurele care au evoluat si s-au diversificat in randul invataceilor mileniului 3. Profesorii nu-si mai dau de mult timp silinta sa predea "ca la carte", elevii nu au nici un tel, pentru ca oricum examenele se trec lejer si in viata reusesti nu cu ceea ce ai in cap, ci cu ceea ce ai in buzunar. Asa ca iau de bun un articol aparut ieri in urma sustinerii probei de matematica a testelor nationale, cum ca elevii ciripeau cot la cot cu parintii pe geamul salilor de clasa unde dadeau examenul. Ca astfel si-ar fi rezolvat subiectele "dupa dictare" nu reiese neaparat, insa modul superficial in care este tratat un examen important in viitoarea cariera si pregatire a viitorului licean trebuie sa ne dea de gandit, in conditiile unui dezinteres din ce in ce mai pronuntat in educatie. Nu sunt curioasa cum se desfasoara acum orele in scolile romanesti, pentru ca secventele filmate cu diverse comportamente deviante sunt mai mult decat suficiente pentru a demonstra ceea ce era de demonstrat. Nu pot insa sa nu imi amintesc de realele emotii pe care le-am traversat eu, ca elev, "pe vremea mea", desi invatam si nu s-ar fi pus problema sa nu "trec". Inainte, problema era ca nota obtinuta sa iti satisfaca standardele impuse, sa fie adevarata masura a valorii individuale, nu familiale. Mi-amintesc de respectul oferit atat parintilor, care aveau anumite asteptari si in cazul carora resimteai mandria de a nu-i dezamagi, dar si a profesorilor, vazuti ca adevarati mentori si pedagogi spirituali, nu doar scolari, de satisfactia pe care o simteai cand te vedeai apreciat, cand te ridicai in ochii unui om care-ti era, in buna masura, model. Nu stiu cand au disparut toate acestea, insa faptul ca au disparut si ca existenta lor se plaseaza acum in vremuri "imemoriale" te fac sa te simti batran rau de tot. Batran si neputincios in fata realitatilor de astazi, in care iti vei creste si tu, la randul tau, copiii. Aceste teste nationale date de elevi sunt mai degraba teste nationale date de invatamantul romanesc, pentru a-si oficializa putreziciunea. Si la care, an de an, ramane restant.