Multa vreme in urma - pe la sfarsitul anilor '60, inceputul anilor '70 din secolul trecut - profesorul de acum Andrei Oisteanu avea o mica altercatie verbala cu poetul de atunci si de acum Adrian Paunescu. Era vremea cand Paunescu preluase conducerea Cenaclului Uniunii Scriitorilor, din care a facut repede - cu entuziasm si fler - o manifestare de succes, vie si curajoasa pentru acele vremuri. Cert este ca sediul din Calea Victoriei era neincapator in ziua sedintei cenaclului. Nu-mi mai aduc aminte de la ce a pornit dialogul incrancenat dintre Oisteanu si Paunescu. Doar ca, la un moment dat, Oisteanu a rabufnit in fata celor peste o suta-doua de participanti, intrebandu-l pe poet: "De ce ma taxezi?".
Altfel spus: "De ce imi bagi pumnul in gura?". Peste 40 de ani, este randul profesorului Oisteanu sa faca acelasi gest. Sa le bage altora pumnul in gura, adica. Protestul celor 18 intelectuali fata de un asa-zis comportament antisemit al unor jurnalisti si publicisti de marca de la cotidianul "Ziua" este, dincolo de a fi o bizarerie, o clara intoarcere la perioada kominternista. Limba de lemn in care este redactat protestul este o dovada graitoare in acest sens. Aceleasi expresii si aceleasi vini imaginare sunt prinse in textul protestului cu o nostalgica nonsalanta, care are darul sa-l inspaimante si pe cel mai impaciuitor om de pe lumea asta.
Textul protestului mai dovedeste si ca pornirile revansarde n-au incetat niciodata sa existe. Expresia "varful de lance al atacurilor nationalist-securiste" - cu care sunt "taxati" de catre protestatari incriminatii de la "Ziua" - ne duce inapoi in istorie cu exact 50 de ani. Senzatia este ca textul a fost scris chiar in acele zile fierbinti in care kominternistii faceau incercari disperate sa ramana la putere si lasat printre hartiile testamentare urmasilor de peste veacuri si secole.
Este greu de inteles de ce evolutionismul descoperit si explicat temeinic de Marx nu se manifesta in toate domeniile. La fel, este aproape imposibil de priceput de ce unii oameni raman zeci de ani pe loc in istorie si ies in acest fel din ea. Incurcate sunt caile Domnului. Ratiuni superioare, lumi paralele? Dincolo de toate aceste bazaconii, o lamurire avem. Vedem tot mai clar calea limbajului de lemn, de unde coboara ea, incotro se indreapta si cine o batatoreste.