Am prieteni in Italia. Ne vizitam unii pe altii, vorbim, ne facem planuri impreuna. In situatia mea sunt multi dintre cei care au lucrat vreodata in Italia sau si-au intemeiat chiar o familie acolo. Si-au facut prieteni, care vin periodic in Romania. Si ei stiu mai bine decat autoritatile lor cum sunt romanii. Prima data cand am fost in Italia, ma asteptam sa fiu legitimata la fiecare colt de strada, sa fiu respinsa in restaurante si magazine. Nu a fost deloc asa. Nimeni nu s-a spalat pe maini dupa ce am dat mana cu ei, nimeni nu m-a trimis acasa, la tiganii mei. Iar prietenii mei italieni care au venit in Romania nu au fost violati, omorati sau jefuiti. S-au simtit mai bine decat oriunde si vor veni si de Revelion tot aici.
De aceea, cred ca problema romanilor aflati acum in Italia este una ireala, exagerata. Intretinuta de institutii, oficiali si xenofobi. Italienii de rand nu ne vor moartea, nu ne vor in afara Europei. Si chiar protesteaza cand sunt incercari de a le fi influentata parerea despre romani. O situatie concreta mi-a dovedit acest lucru. Dupa ce au facut mai multe extrageri de pe card in aceeasi zi, in Romania, oaspetii mei au fost sunati de reprezentantii bancii lor care le-au spus ca cineva se foloseste de cardul lor in Romania si ca probabil acesta le-a fost furat. Reactia prietenilor mei italieni a fost una imediata. Le-au spus functionarilor din banca respectiva ca se insala si ca spusele lor i-au jignit pe prietenii lor romani. Banca si-a cerut scuze. Asa ar trebui sa faca si cei care au jignit toti romanii, tratandu-i dupa modelul unui infractor, care, cu siguranta, nu e mai periculos decat infractorii lor.