De vreo doua saptamani violenta in scolile romanesti a devenit subiect predilect de dezbatere atat pentru societatea civila, cat in special pentru clasa politica, formatorii de opinie, jurnalisti si alti analisti ai fenomenului periculos ce reprezinta un risc enorm nu numai pentru sistemul educational autohton, ci si pentru evolutia generatiilor actuale de adolescenti. Problema a fost analizata pe toate fatetele, mai putin pe cele de fond ce privesc cauzalitatea violentelor cotidiene din unitatile de invatamant preuniversitar din intreaga tara. Este clar pentru oricine ca sistemul de invatamant traverseaza o criza profunda, iar bestialitatile pe care sunt capabili sa le savarseasca unii dintre elevi, chiar si la varste destul de fragede, sunt ecoul unor tare educationale maligne. Ceea ce se evidentiaza ca fiind problema cea mai grava in criza invatamantului mioritic este lipsa de autoritate a corpului profesoral in fata tinerilor inca neformati din punct de vedere educational. Pe langa neputinta unor dascali de a-si impune autoritatea in fata claselor de elevi, gafele unor politicieni ajunsi in mod efemer la conducerea destinelor invatamantului autohton toarna gaz pe foc, inrautatind si mai mult auspiciile insanatosirii Scolii Romanesti. Cel mai recent exemplu in acest sens este masura aberanta a ministrului Educatiei de a-l sanctiona pe inspectorul scolar general al municipiului Bucuresti pentru decizia corecta a acestuia de a o demite pe profesoara Bodnaras, directoarea Scolii Centrale din capitala. In mod firesc, inspectorul gasit tap ispasitor pentru o grava eroare pedagogica savarsita de directorul scolii bucurestene unde un abominabil act de violenta extrema a avut drept spatiu de desfasurare chiar biroul directorului unitatii de invatamant, si-a dat demisia de onoare. Gestul ministrului Educatiei, survenit pe fondul unor proteste mediatizate in exces, manifestate de un grup de elevi si parinti de la Scoala Centrala, creeaza un precedent extrem de grav in sistemul de invatamant din Romania, si asa suferind de lipsa de autoritate. In mod aproape sigur acest precedent va conduce la un val de proteste in randul grupurilor de elevi de la multe scoli si licee din Romania, motivele acestor manifestatii fiind mai putin importante. Esential este doar faptul ca elevii din scolile romanesti, aflati la varsta in care spiritul de fronda isi gaseste usor ecoul in personalitatea rebela specifica adolescentilor de pretutindeni, au aflat ca este posibila atingerea unui scop, indiferent daca acesta este legal sau nu, daca se apeleaza la metoda protestului in gura mare, tipat in fata camerelor de luat vederi. Numai ca atunci guvernantii, atat de prompti in a le face pe plac tinerilor de la Scoala Centrala, s-ar putea sa fie nevoiti sa apeleze la metode brutale pentru a reinstaura ordinea in scoli, metode care i-ar putea discredita definitiv in ochii electoratului si chiar ai institutiilor europene.