Acesta e dansul la care ne-au invitat toate guvernarile de dupa '89; adica un pas inainte si doi inapoi. Cel putin evenimentele petrecute in ultima saptamana m-au turtit complet si nici n-am reusit sa-mi fac o imagine, macar aproximativa, asupra acestei actiuni, care are pretentia a se numi "in cautarea pacatelor uitate". Aceasta actiune, evident extrem de necesara, a fost intarziata premeditat, suficient de mult incat unele "pacate" sa devina "virtuti", iar avangarda pacatosilor sa fie inlocuita cu pacatosi de categoria a doua si cu fraieri cazuti in curse, abil intinse. E adevarat ca multi care stiu tac, cum au facut totdeauna, iar cei ce nu stiu amplifica vinovatii si apeleaza la dosare, pe care si le-au procurat sau cumparat cu inteligenta si bani multi, pentru a le folosi in ascensiunea lor politica, care a devenit obsesia si preocuparea fundamentala a celor care nu sunt capabili de a face ceva mai bun.
Mi-am dat seama ca lucrurile nu sunt chiar atat de simple, citind cateva aspecte legate de Germania. Thomas Mann, in preajma disparitiei totale a nazismului, tine o conferinta celebra, "Germania si germanii", in care, printre altele, spune ca nu se poate vorbi de "germani buni" si "germani rai", si ca Germania, in totalitate, trebuie sa-si asume responsabilitatea in fata istoriei. Este imediat criticat in presa germana de o persoana care se va dovedi a fi fost un nazist notoriu.Autoritatile de ocupatie americane obliga civilii germani sa viziteze lagarele de concentrare, despre care afirmau ca n-au stiut nimic. Cat de dificil este sa stabilesti culpabilitatea sau colaborationismul am constatat cercetand cazul marelui dirijor Wilhem Furtwangler.
Bine, dar crimele nazismului s-au indreptat cu precadere asupra altor popoare; pe cand la noi, si nu numai, crimele s-au indreptat impotriva propriului popor. Au fost prea multe crime si atrocitati pentru a fi uitate; dar nu este aceasta problema esentiala acum, dupa cum nici razbunarea n-ar avea nici un sens, fiindca n-ar avea nici un efect pozitiv pentru imbunatatirea starii de azi. Deconspirarea Securitatii si a nomenclaturii a fost determinata de o situatie reala si grava; majoritatea bogatiilor tarii au fost acaparate de elemente ale acestor structuri.
Idealistii care au crezut ca vor cadea capete in cascada se insala, asa cum s-au inselat mereu. Cand guvernul, parlamentul, justitia si alte structuri ale statului au la conducere tocmai reprezentanti ai structurilor vehement, dar aparent, incriminate, care e tampitul sa creada ca vor renunta de buna voie la privilegii? Pentru prostirea noastra vor cadea cateva capete alese, ale unor persoane prea compromise sau prea incomode; caracatita va ramane cu suficiente capete. Pregatirea pentru aceasta inteligenta actiune se face acum, cand au aparut denuntatori ai denuntatorilor; care la randul lor vor fi denuntati de altii. Se incearca sa se compromita cat mai multi politicieni (ceea ce e destul de justificat), cat mai multi ziaristi (ceea ce are o baza reala); concluzia va fi ca mai toti am fi fost securisti sau nomenclaturisti, si atunci ce rost ar avea lustratia. Aceasta acuzatie globala, dar absurda, ar conduce la concluzia ca toti romanii sunt dubiosi, si sa-i lasam pe cei care sunt ca altii mai buni nu gasim; este forma rafinata sub care Securitatea isi continua rolul ei nefast.
Nici privind din cealalta directie nu pot spune ca sunt multumit. Multi intreaba: "Unde sunt oamenii nostri de valoare?". Dar ce intelegem prin valoare? De ce nu incercam sa explicam fenomenul prin care atatia dintre noi s-au transformat in escroci?
Incercarile recente de asanare a societatii, a clasei politice, le privesc cu mari rezerve. Hotararile va trebui luate de clasa politica. Ori de cate ori a fost vorba de restrangere a privilegiilor ei, solidaritatea clasei politice a fost perfecta.
Ma intreb ce-ar trebui sa facem pentru inceput. Mai intai un CNSAS complet apolitic, fara algoritme si ales poate prin consultarea oamenilor. L-as vedea format din cate un reprezentat al fiecarui judet. Apoi clarificarea notiunilor de culpabilitate si colaborare. Va aduceti aminte ca erau legi generale, deci pentru toti, care te obligau sa declari orice intalnire cu un strain, conversatia cu el. La fel se intampla atunci cand primeai o ruda sau un prieten din strainatate. In al treilea rand, declaratiile false trebuie pedepsite conform legii. In al patrulea rand, sa terminam cu hotii, chiar daca sunt aparati de Ponta sau Iorgovan. Scuza cu lipsa de probe e absurda, cand exista vile in tara si in afara, masini de lux, terenuri etc. In al cincilea rand, cand e vorba de vicii de procedura, sa fie pedepsit cel care le-a faptuit, iar procesul sau cercetarea sa continue.
Traversarea acestei etape dificile se poate realiza numai cu sprijinul justitiei; care are astfel marele privilegiu de a castiga aprecierea superlativa a unui popor disperat. Va rog, nu ratati aceasta sansa unica si ultima pentru noi!