Cu regret o spun, dar tinerii din ziua de azi nu sunt deloc responsabili cand vine vorba de a-si intemeia o familie si de a avea grija de ea. Toata impresia asta de "modernism" si emancipare a femeii in primul rand, dar si de egalitate a acesteia cu barbatul, cu job-uri pentru fiecare membru al familiei face mai mult rau decat bine. Tinerii sunt prinsi inntr-o rutina care ii face sa uite ca inchegarea unei familii are nevoie de mult mai mult, iar progeniturile respectivei familii la fel. Aud zi de zi in jurul meu de parinti iresponsabili, care nu stiu nimic despre copiii lor sau care nu ii supravegheaza destul, mai ales cand acestia sunt mici. Stirile "de la ora 5" ne-au prezentat diverse cazuri de-a lungul timpului cu decese ale minorilor ramasi nesupravegheati si care si-au gasit sfarsitul la 2 metri de casa, cazuti in bidoane cu apa, muscati de caini sau arsi de vii in incendii stupide, stiri care, dincolo de aura scandaloasa, contureaza o realitate trista. La fel, cazurile de copii disparuti, extrem de numeroase in judetul Constanta. Nu mai departe de sambata, in comuna Cerchezu, un baietel de 3 ani a fost lasat in plin camp, langa un lan de rapita unde munceau parintii. Cautarile nu au avut un rezultat fericit pana la aceasta ora si tare ma tem de vesti proaste zilele urmatoare. Insa, daca in astfel de comportamente parentale poate s-ar gasi explicatia mediului social din care provin "vinovatii" de lipsa responsabilitatii parintesti, in cazurile cu pretentii de a fi "educate", din mediul urban, chiar ca nu stii ce "scuze" sa mai gasesti. Si am sa prezint un caz din pacate adevarat, ce mie mi s-a parut socant. Iar ca el, mii, sunt convinsa! Pe scurt, avem de-a face cu o familie tanara, in care tatal e navigator si, deci, raspunderea in cresterea si ingrijirea copilului cade mai mult pe umerii mamei, casnica, ca mai toate nevestele de vaporeni, de altfel. Problema abia acum apare, cu titlu de glorie din partea acesteia: ei bine, are un copil atat de cuminte si de "bine" crescut, incat doarme la ore fixe si pe perioade bine determinate, incat ea, mama, poate pleca (si chiar o face), in fiecare zi si noapte, sa-si vada de viata si tineretile ei. Ca doar vorbim de o nevasta de vaporean, in caz ca ati uitat! Cat priveste copilul de 2 ani... Dumnezeu cu mila, cu aceeasi mila pe care sper sa o aiba si la adresa bietului nevinovat pierdut prin lanul de langa satul Viroaga. Stiu ca e aiurea sa judec o situatie de care eu inca nu m-am lovit, dar nu ma vad reactionand chiar atat de inuman, ca parinte, in privinta grijii pe care trebuie sa i-o acorzi propriului copil.