Arghezi scria intr-o poezie ca ziua de ieri s-a tinut de el ca un caine flamand. Cu o lehamite tot mai pronuntata, ziua de nastere a lui Ceausescu este, in continuare, luata in seama. "Procesul comunismului" instrumentat de procurorul Tismaneanu si ai sai n-a interzis si chestia asta. Intamplarile publice din jurul zilei de 26 ianuarie capata insa o nuanta tot mai grotesca. Umorul involuntar si umorul scremut fac casa buna. Pe de o parte, intristatele adunari comunisto-crestine de la presupusul mormant din Ghencea, pe de alta parte, talk-show-uri inepte. Ca acela in care un autor inteligent l-a facut pe Ceausescu, in mod subtil, "bou", un moderator nu mai putin spiritual a comparat cuplurile Columbeanu si Ceausescu, o ziarista a lansat intrebarea cum putem valorifica "brandul Ceausescu", iar o psiholoaga perpetuu vorbitoare pe la TV-uri a intrebat, si dansa, daca germanii, de pilda, puteau avea un Ceausescu. Radio Erevan i-ar fi putut raspunde: in principiu si da, si nu, pentru ca l-au avut pe Hitler. Oricum, vorba lui Marx, ne despartim (si incercam sa scapam) de trecut razand.
Oricum, o stafie cutremura Romania (si nu numai), dar nu a comunismului, la modul abstract, ci la personificarea sa cea mai emblematica la noi. In aceasta frenezie a "gestionarii trecutului" se comit si exagerari, dar ce mai conteaza. Cultul personalitatii lui Ceausescu, cat a fost el de monstruos, n-a recurs la sintagme ca "Geniul Carpatilor" si "Dunarea Gandirii". Nici statui sau busturi ale lui, cum apare intr-un film romanesc decent, nu s-au daltuit, chiar daca pogoane de picturi, una mai ridicola ca alta, s-au asternut pe simezele patriei.
Dar obsesia lui Ceausescu nu e doar fapt romanesc. E de-a dreptul amuzant ca in Franta, leagan, nu-i asa, al democratiei moderne, inaintea campaniei electorale prezidentiale, un ministru crede ca Sarkozi si-a facut din partid "o simpla masina de promovare", drept care "iti dai seama ca Ceausescu era un debutant" in materie, iar un adversar al lui Segolene Royal o face pur si simplu "o fiica a lui Ceausescu".
Sondaje publice - sau nedezvaluite public - despre audienta lui Ceausescu in randul romanilor nu prea par sa existe. Dar sondaje privind optiunea intre democratie si autoritarism se mai fac, si ele indica un decalaj tot mai redus intre preferinte (evident, din fericire, in favoarea democratiei). Un sondaj interesant, desi mai vechi, din octombrie 1999, prezinta o constatare stupefianta: Ceausescu este liderul roman care a facut si cel mai mult bine, si cel mai mult rau. Poftim de mai intelege ceva.