Boala vacii nebune, gripa aviara sau virozele respiratorii au fost fleacuri pe langa noua epidemie care ne-a lovit; epidemia patriotismului. Toti oamenii politici sunt patrioti; printre formele de manifestare a acestei maladii se numara si lupta pentru ciolan. Toti marii hoti sunt patrioti; caci daca n-ar fura ei, ar veni altcineva sa fure. Iar acest "altcineva" ar comite astfel un act antipatriotic.
Cred ca una din cauzele principale pentru care lucrurile merg atat de prost este aceea ca avem prea multi patrioti; ne-ar mai trebui si cativa oameni cinstiti totusi.
Este de datoria mea sa respect institutiile fundamentale ale statului, asa cum e normal intr-o democratie. Dar am si dreptul sa-mi exprim opiniile asupra calitatii functionarii acestor institutii. Fiindca respectul fata de o institutie nu se transfera neaparat si asupra persoanelor care o deservesc. Dar politicienilor nu le plac criticile; ei considera ca, daca au ajuns sa ocupe o demnitate publica, au capatat automat si toate calitatile necesare unui demnitar.
Respect parlamentul tarii; cu tot regretul ca nu avem niste parlamentari. Noi am votat niste liste impersonale si anonime, iar pe cei aflati pe ele i-am numit impropriu "parlamentari"; desi cei mai multi dintre ei au ramas anonimi. Parlamentarii acuza perceptia publica asupra lor, desi aceasta perceptie li se datoreaza. Printre ei exista si oameni onesti; dar omul de rand se intreaba de ce nu reusesc sa-i izoleze si sa-i deprime pe zurbagii. Dar e suficient un ciomag la un car de oale; iar cand sunt mai multe ciomege... Au socotit oare parlamentarii cate sedinte nu s-au putut tine din lipsa de cvorum? Sau cate scene de balci ordinar au avut loc sub cupola parlamentului? De ce multe legi fundamentale sunt amanate permanent, pe cand reglementarile care le confera noi privilegii sunt adoptate rapid si in unanimitate? Si, mai ales, de ce refuza controlul averilor personale daca sunt corecti si nu au nimic de ascuns?
Respect guvernul si ma supun politicii promovate de el; nu pentru ca as fi de acord cu ea, dar asa sunt legile democratiei. Dar nu pot fi de acord cu indecizia premierului in momente importante, precum si cu unele sincope de nesinceritate. Global vorbind, tara e prost administrata, (asa cum a fost si pana acum), deoarece in functii importante ale administratiei, unde se cere profesionalism si specializare, numirile se fac pe criterii politice. Tot pentru satisfacerea clientelei politice s-au creat o gramada de institutii, care au o eficienta redusa, dar care consuma sume enorme de la buget. Problema intreprinderilor nerentabile sau aduse la faliment de conducatorii lor cupizi, numiti tot pe criterii politice, ramane nerezolvata. Asta pentru a mai oferi unor favoriti posibilitatea de a mai fura ceva. Ceea ce explica patriotismul unor partide de a se sacrifica venind la putere, precum si graba unor exponenti ai puterii de a agonisi cat mai mult. Cresterea economica, motiv de lauda pentru actuala si precedenta guvernare, se datoreaza celor care muncesc in afara tarii, cat si unor oameni de afaceri care au reusit sa dezvolte sectoare economice rentabile. Dincolo de aceasta crestere economica, lumea rurala traieste intr-o saracie si mizerie inimaginabile; nici una din guvernarile de pana acum nu a acordat atentie lumii satului deoarece aici posibilitatile unor castiguri ilicite sunt mai reduse. Apreciez insa gestul dl. Tariceanu de a propune principalului aliat in realizarea Conventiei sa incerce sa carpeasca ceea ce tot ei au rupt; lucru greu de realizat. Si apoi, carpelile nu sunt durabile.
Acord Institutiei Prezidentiale respectul cuvenit; dar am multe lucruri cu care nu sunt de acord in functionarea acesteia. Nu sunt un admirator fanatic al presedintelui, dar nici unul din criticii lui sistematici; incerc sa privesc lucrurile cu detasare si obiectivitate. Presedintele a castigat alegerile in special prin angajamentul sau de a incerca sa diminueze marea coruptie. Si in cei doi ani din mandatul sau a facut in acest domeniu mai mult decat toti predecesorii sai. In conditiile unui guvern cu majoritate parlamentara debila si a unui parlament ostil, am ajuns sa vedem chemati pentru a fi analizati in lumina legilor inalti demnitari politici sau administrativi din diverse partide politice. Asta i-a speriat pe multi, caci ar putea fi numai inceputul; de aici eforturile reunite ale unor formatiuni politice de a-l elimina de la Cotroceni. Lucrul in sine e statutar si democratic; mai ales cand a fost imbracat in haina patriotismului de a salva astfel tara.
Presedintele a facut multe greseli care au facilitat aceasta cerinta. S-a izolat de clasa politica; or, in politica este importanta arta de a simula, daca nu iubirea, macar aprecierea pentru ceilalti politicieni. Presedintele vorbeste bine si clar; urmeaza sa invete si sa taca. Si sa gandeasca asupra cuvintelor cuviosului Malagrida: "Cuvantul a fost dat omului pentru a-si masca gandurile". Tonul glumet si acid, plastic si suculent este potrivit in anumite situatii si medii; dar nu totdeauna. Presedintele n-a reusit sa-si gaseasca colaboratori capabili si mai presus de orice suspiciuni.
In fine, relatiile sale cu presa sunt necorespunzatoare; a pierdut astfel un aliat pretios, care l-a ajutat de multe ori.
S-ar putea sa ajungem la referendum si presedintele sa fie refuzat, desi acelasi electorat l-a ales pe cinci ani. S-ar putea atunci sa ma gandesc la sensul cartii "Revolta ingerilor", a lui Anatole France. In esenta, cartea descrie revolta ingerilor deranjati de despotismul lui Dumnezeu. L-au inlocuit cu un inger; care in putin timp a capatat aceleasi deprinderi ca si precedentul Dumnezeu.