Cand l-au vazut pe domnul Tariceanu, indreptandu-se spre serviciu calare pe scuter, multi au fost cei care s-au hlizit in sinea lor si au considerat gestul premierului ca fiind o fita de politician. Si totusi cred ca romanii posesori de automobile "bengoase" ar trebui sa reflecteze un pic la exemplul dat de premier. Am avut recent ocazia sa vad cum se circula in Barcelona, un oras comparabil cu Bucurestiul si ca suprafata si ca numar de locuitori. Un oras in care, spre deosebire de capitala tarii noastre dragi, se circula in conditii de invidiat. Unul dintre motive este, fara indoiala, faptul ca strazile sunt pline de scutere pe care am vazut circuland largi categorii de cetateni, de la pustani si pana la doamne, unele nu tocmai tinere, care nu se sfiau sa-si puna casca peste coafurile sofisticate si sa ajunga in cel mai scurt timp la serviciu, la cumparaturi sau acasa. Foarte multi dintre cei care nu-si permiteau sa incalece un scuter foloseau transportul in comun, care, spre deosebire de Bucuresti, functioneaza ireprosabil. Pe strazile principale existe benzi speciale pentru taxiuri si autobuze pe care nici o alta masina nu are acces. In aceste conditii, autobuzele chiar vin la intervalele promise de "RATB-ul" lor, iar a folosi masina personala, in cazurile in care nu este neaparat necesar, pare un gest lipsit de logica. O logica la care noi vom ajunge foarte greu. Mai intai din motive obiective, care tin de modul defectuos in care circula autobuzele si troleibuzele in Bucuresti, dar mai ales de "sfanta" falosenie a romanului, care nu concepe sa nu urce in "gipanul" sau persoanl de zeci sau sute de mii de euro, cu care sa rupa gura targului, inchipuindu-si ca toata lumea cade pe spate atunci cand constata ca are de-a face cu un tip care "s-a ajuns". Cum-necum "mai e mult pana departe" si va mai trece multa apa pe Dambovita pana cand vom ajunge la concluzia ca "scuterul lui Tariceanu" ar fi o solutie minunata pentru a face din Capitala un oras cat de cat suportabil.