Dupa incidentele din Bistrita, cand un copil in varsta de trei ani a fost ucis in bataie de un asistent maternal, aflam ingroziti dintr-un raport al unei institutii de control ca la noi, de mai bine de doi ani, asistentii maternali primesc atestate fara sa mearga la cursuri. Aflam ca undeva in judet exista copii infometati, care nu primesc medicamente, desi au retete de la doctor si asta pentru ca nu sunt alocate fonduri in acest sens. Mai aflam ca exista micuti care de mai bine de un an de cand s-au mutat la Targu Bujor au primit doar o geaca, o pijama si un dres, iar dulciurile si imbracamintea si le cumpara singuri din banii de buzunar pe care ii au de la stat. Micutii au mancat vreme de-o luna de zile doar pulpe si mezeluri de pe al caror ambalaj nu se putea descifra termenul de valabilitate. Nu au fructe, iar daca au avut, a fost vorba despre mere stricate, pe care personalul angajat le-a aruncat, aducandu-le ei fructe celor mici. Mai mult, desi lipsa spatiilor a fost declarata o problema reala, iar conducerea Protectiei Copilului a cerut in nenumarate randuri achizitionarea de spatii, aflam ca la Targu Bujor exista doua locatii care sunt lasate in paragina de ani buni. Si in raport se vorbeste doar de Targu Bujor pentru ca de acolo a venit sesizarea verificata de inspectori. Si este ingrozitor gandul ca situatia poate fi prezenta peste tot in municipiu si in judet. Mai aflam ca adoptiile se fac dupa bunul plac al sefului institutiei, ca de fapt micutii sunt dati familiilor chiar inainte ca acestea sa obtina atestatul de familie adoptatoare. Asta in conditiile in care, in mod normal, adoptiile dureaza mai bine de un an tocmai din cauza procedurilor stufoase care exista in legislatia actuala. Citind concluziile m-am ingrozit si mi-am spus ca daca un sfert din ceea ce am vazut este adevarat, cineva trebuie sa ia pozitie. M-am saturat de scuza: nu sunt bani! Atatia cati sunt, banii ar trebui distribuiti pe hrana si imbracaminte, la fel cum faci si intr-o casa. Consiliul Judetului care pastoreste aceasta institutie trebuie sa priveasca serios aceasta problema pentru ca vorbim de 800 de micuti, pe putin, care se afla in grija asistentilor maternali, si de-alte cateva sute care se afla in centrele de plasament. Copiii sunt ai nostri si atata vreme cat bugetul il facem noi, muritorii de rand, sa se teama cei de sus de vremea cand oamenii le vor cere socoteala pentru sufletele micutilor care acum se afla la mana acestei institutii.