Momentul in care lumea a intrat sub amenintarea terorismului pe fata nu pare deloc departe, desi au trecut 4 ani de atunci. In aceasta perioada, tactica adoptata de atacatori ne-a facut sa retraim, rand pe rand, momente de cosmar. E adevarat - doar privind in curtea altora si numarandu-ne conationalii plecati in vizite dincolo. Insa episoadele New York si Washington, Madrid, Londra, Egipt, Turcia ne-au facut sa deosebim diversitatea in teroare si sa ne punem problema: la noi se va intampla vreodata o astfel de grozavie? Pe de o parte este normal sa ne temem si sa ne indoim de siguranta noastra, din moment ce acesta este si scopul principal al actelor teroriste: inducerea sentimentului de nesiguranta si a panicii. Nicaieri nu poti spune ca te afli in siguranta, dar cand tara in care traiesti este implicata in tot felul de misiuni de salvare sau colonizare a altora, ajutand pentru realizarea intereselor altora, parca nu poti sa nu te gandesti ca devii destul de expus eficientei teroriste. Acum orice e riscant, cu atat mai mult sa apartii de o natiune aliata cu Statele Unite. Zonele care au fost tinte ale terorismului au avut de suferit de pe urma lor destul, pe multe planuri. Estimarile specialistilor nu ne dau ca fiind tinta terorista, dar nu trebuie sa uitam ca, pentru un efect mai bun, bomba se pune acolo unde te astepti mai putin. Si, in toata aceasta vanzoleala, presedintele Basescu se bucura de intrarea in serviciu a fregatei Regina Maria, de parca am fi achizitionat o intreaga flota de razboi, nu altceva! Fregata ca fregata, dar acest eveniment este cu adevarat simbolic si plin de semnificatii: facem inca un pas spre nivelul la care tindem, pentru a ne iubi partenerii NATO. Acum cica ne putem angaja in misiuni pe orice mare si ocean al lumii. Bun, dar de ce am vrea sa facem asta? Mai bine ne-am vedea de frontiera noastra si de problemele pe care si asa le avem si nu le putem rezolva. Ca, daca ne apucam sa punem umarul de furnica la rezolvarea problemelor unora, pe ale noastre sigur nu o sa le rezolve nimeni.