Saptamina asta, parlamentul revine pe pozitii. Opozitia si puterea sint deja in fata unei prime incercari de forta. Coalitia doreste inca de la inceput sa schimbe presedintii PSD ai Camerei si Senatului, Nastase si Vacaroiu. In ordinea ierarhiei in stat, ei se plaseaza imediat dupa presedintele Romaniei si inaintea primului ministru. Pirghiile sint importante, asa ca e de inteles de ce PSD se opune mutarii, iar Coalitia tine cu tot dinadinsul sa puna mina pe posturi. In ambele tabere, plecarea celor doi fosti premieri de stinga va avea efecte vizibile, si deja ele se vad. La PSD, Nastase pierde fieful propriu in disputa pentru suprematie in partid. Influenta lui e pe cale sa se diminueze drastic. El a putut domina pina acum principalul grup politic al PSD, deputatii. De aici a putut sa aiba un control strins asupra miscarilor din partid, si la virf, si in filiale. Pozitia sa puternica este acum pe sfirsite, o data cu plecarea lui din fotoliul din Casa Poporului. El se intoarce la partid, unde are multe lucruri de lamurit, inca din timpul mandatului de premier, dar si de sef al PSD. Multi din oamenii sai se duc acum spre Geoana, preferindu-l pe fostul ministru de externe ca lider. Si nu un lider formal, in spatele caruia Nastase sa faca jocurile, ci unul real, care chiar detine puterea de decizie in partid. Avantajul lui Geoana este ca numele lui a fost mult mai putin legat de afaceri de coruptie in ochii electoratului si de politica interna a guvernului Nastase. El continua si in opozitie sa aiba o imagine buna, cea mai buna din PSD. Pentru cel care se gindeste la cariera, la viitorul lui politic, trebuie sa ia in calcul in ce masura, in 2008, Geoana sau Nastase pot trage partidul dupa ei in alegeri. Nastase - care a pierdut Cotrocenii, apoi si guvernul, care este acuzat de presa ca a dat cea mai corupta guvernare - sau Geoana.

Geoana nu are zile linistite la sefia partidului. Ion Iliescu a iesit vara asta cu ideea unui „pol social“, care sa adune personalitati, grupari civice, si partide de stinga. Se presupune ca prezidat chiar de el, care a lansat ideea pe piata politica. Simtind pericolul de a fi minimalizat, Geoana a contraatacat propunind un pol de stinga, dar numai cu partide, si i-a amintit deja pe Petre Roman si Cosmin Gusa, ca eventuali parteneri, adusi alaturi de PSD laolalta cu micile lor grupuri, unul extraparlamentar, celalalt nu. E o riposta la adresa lui Iliescu, si nu o idee neaparat politica. PSD nu s-a farimitat dupa trecerea in opozitie ca sa aiba nevoie acum de o „reunificare a stingii“. PSD e in stare sa revina la putere singur in alegeri. Miscarea vrea sa escamoteze raspunderile PSD in ultimii ani si sa ofere alta sigla. Dar mai ales vrea sa anihileze planul lui Iliescu prin care acesta doreste sa preia conducerea stingii, inventind o „miscare“, un fel de salata cu de toate. Geoana a inceput sa inteleaga ce inseamna sa conduci un partid: sa ai programe, sa propui ceva, sa ai oameni cu buna imagine in jur. E si motivul pentru care a iesit cu „revolutia binelui“, cu campania impotriva saraciei, si reforma clasei politice. Toate sint simple sloganuri, povesti menite sa capteze atentia opiniei publice, sa trimita un mesaj simplificat, clar, partizanilor PSD. Bineinteles PSD trebuia sa realizeze aceste obiective cit s-a aflat la putere. Nu a facut-o pentru ca a tratat guvernarea ca un sac fara fund de unde virfurile au luat cit au dorit si au dus acasa. Pentru asta, PSD a fost sanctionat in alegeri.

La liberali, disputa pentru sefia Camerei arata ca in PNL este tensiune. Mona Musca, dupa demisie, desi a plecat in cursa drept candidatul nr. 1, are sanse minime. Ei i se reproseaza deficitul de imagine adus liberalilor cind a demisionat si incercarea de a-l readuce pe Stolojan ca premier. Tariceanu nu se pronunta oficial, dar e greu de crezut ca nu are un favorit. Dupa disputa din parlament, lumea politica se indreapta spre raportul de tara pina la care mai sint sase saptamini. Va fi ziua adevarului despre Romania, dupa luni de turbulenta meteo si politica.