Pentru a se evita astfel de consecinte, se poate opta pentru sistemul majoritar preferential sau alternativ, cu un singur tur, in care alegatorul indicand un candidat, in acelasi timp, isi exprima preferinta si pentru un al doilea, al treilea etc., pana la epuizarea listei. In acest caz, daca un candidat obtine majoritatea absoluta, el este declarat ales. Daca nu, se tine cont de a doua preferinta si asa mai departe. Daca, bunaoara, intr-o circumscriptie sunt patru candidati si se exprima 500 de voturi, majoritatea absoluta este de 251. Daca Ionescu a obtinut 200 de voturi, Popescu 140, Georgescu 100 si Marinescu 60, atunci voturile lui Marinescu se impart tinand cont de exprimarea celei de-a doua preferinte - Ionescu primeste 55, Popescu 4, Georgescu 1, ceea ce il face invingator pe Ionescu, care a acumulat 255 de voturi. La prima vedere, sistemul este mai simplu, insa este considerat incorect pentru ca cel ales ar beneficia si de voturile minoritatii.
Spre a se evita, pe cat posibil, dezavantajele unuia sau celuilalt dintre sistemele amintite, in multe state europene s-a adoptat scrutinul mixt, distingandu-se fie cel cu dominanta majoritara, fie cel cu dominanta proportionala. Iata cateva exemple. Austria s-a acomodat cu sistemul electoral proportional cu scrutin pe lista inchisa si vot preferential (optional), ca si Belgia, Olanda sau Letonia, in timp ce in Cehia senatorii se aleg prin sistemul majoritar absolut, iar deputatii prin cel proportional cu scrutin de lista inchisa, iar Polonia isi alege Seimul - asa-zisa lor camera inferioara, dar cu rolul legislativ principal-, prin scrutin proportional pe lista cu vot preferential, obligatoriu in schimb. In Grecia se utilizeaza sistemul electoral proportional cu lista deschisa si vot preferential, de asemenea obligatoriu, ca si in Finlanda si Estonia. Marile democratii din Apus practica in acest moment sistemul majoritar relativ - Marea Britanie, sistemul mixt prin compensare - Germania, sistemul majoritar absolut - Franta, doar Spania si Italia (la Camera Deputatilor) pastrand sistemul proportional cu lista. In fine, fiecare cum isi asterne, asa va... dormi. Si, in mod cert, atunci cand se constata un anumit disconfort, se iau, tot democratic, masuri de eliminare a factorilor perturbatori.
Atitudine ce se prefigureaza si pe la noi, in speranta legitimarii guvernarilor viitoare prin vointa reala a guvernatilor si nu prin jocurile de culise ale partidelor. Din cate se vehiculeaza, s-au pus la bataie trei proiecte. Cel al PSD-ului care propune un sistem uninominal in doua tururi la ambele camere, turul secund urmand a se organiza acolo unde in primul tur nici un candidat nu a obtinut majoritatea absoluta; cel al PNL-ului ce are in vedere votul uninominal cu compensare, la ambele camere, jumatate dintre parlamentari fiind alesi prin vot uninominal intr-un singur tur, iar cealalta jumatate in functie de procentul din cursa electorala obtinut de partidul din care fac parte; si cel al PC-ului, care propune vot uninominal majoritar la Camera si vot pe lista la Senat, fiind declarat ales candidatul care are cel mai mare numar de voturi intr-un colegiu, scrutinul desfasurandu-se intr-un singur tur (conform proiectului lansat de PNL si sustinut de Pro Democratia, la parlamentare, teritoriul Romaniei ar urma sa fie impartit in opt circumscriptii electorale, identificandu-se cu actulalele regiuni de dezvoltare, acestea la randul lor divizandu-se in colegii uninominale, in functie de mandatele ce revin pentru zona respectiva ). Oricum, modificarea sistemului de vot nu va aduce automat si o miraculoasa schimbare in bine a clasei politice. Mantuirea prin votul uninominal, indiferent de formula ce va fi acceptata, va fi posibila doar din momentul in care, pe langa o sporita angajare civica, fiecare partid va provoca si finaliza o democratizare interna reala si o selectie riguroasa a valorilor, printr-o competitie care sa elimine aranjamentele, combinatiile, siretlicurile. Altfel, locul oligarhilor, al baronilor si al jupanilor, de toate culorile, va fi luat de gigaoligarhi, superbaroni si hiperjupani, de aceeasi diversitate cromatica. Iar atat de dorita reforma politica, atat de asteptata asanare morala a clasei politice - parol, Nene Iancule - vor fi sublime, vor fi minunate, dar vor lipsi cu desavarsire.