Depasind intersectia fara presemnalizare aparuta instantaneu in zona Cotrocenilor, sa ne continuam parcursul pe traseul accidentat al votului uninominal, in speranta ca la capatul drumului eforturile nu vor fi in zadar. Inainte insa de a reporni bidivii framantarilor, spre a evita eventuale dezamagiri, din start se impune sa precizam ca, din documentarea noastra preliminara, ne aflam, oarecum surprinzator, pe o pista falsa. Votul uninominal este o himera, o iluzie. Zarva strident de zgomotoasa creata in jurul lui este exagerata si, oarecum, falsa.
Aerul, roata si mersul pe jos au fost inventate din vremuri imemoriale. Adica, din experienta democratica a inaintasilor, la aceasta clipa de indoieli si suspiciuni, ar fi trebuit sa stim ca au fost validate in decursul timpului doar trei sisteme electorale, mari si tari, denumite simplu - scrutinul majoritar, scrutinul reprezentarii proportionale si scrutinul mixt care combina elementele din primele doua. Acestea sunt principalele proceduri utilizate de secole si decenii in democratiile consacrate pentru desemnarea reprezentantilor populatiei in organismele puterii centrale si locale. Prin astfel de mijloace se realizeaza in occidentul modern comunicarea intre guvernanti si guvernati, ele constituind, in acelasi timp, si un instrument, frecvent eficient, de educare civica si de integrare socio-politica a cetatenilor.
La noi, asa cum probabil se cunoaste de multa lume, a fost adoptat scrutinul proportional, pe baza de liste blocate, partidele stabilindu-si, pe criterii numai de liderii lor fixate, numele candidatilor. De aici, actuala repulsie populara. In primul rand, pentru ca listele au permis patrunderea in parlamentele democratice de dupa 1989 a fel de fel de persoane neavenite, prioritar din grupurile restranse de interese ale liderilor centrali si locali ai formatiunilor politice. Perceptia electoratului, din ce in ce mai extinsa, este aceea ca intre el si cei alesi prin acest tip de scrutin s-a format, prin marea pacaleala a hulitelor liste, o mare prapastie. Practic, asa cum este mai mult decat evident, jos, in circumscriptiile electorale, deputatii si senatorii, majoritar, dupa ce si-au vazut sacii in caruta, tiptil-tiptil, s-au indepartat de promisiunile date, de grijile generale, s-au rupt de multimea care i-a votat, ocupand-se doar de afacerile de familie, de gasca, de clica. Ba unii, in culmea nesimtirii si obrazniciei, spre a-si argumenta izolarea de problematica votantilor, declara ca nu sunt parlamentarii judetului care i-a propulsat in Legislativ, ci ai Romaniei. O smecherie de doi bani, prin care se incearca intr-un mod mai mult decat rusinos, sa se acopere propria puturosenie, aruncandu-se, in acelasi timp, fara urma de repros, o marsava batjocorire catre alegatori.
Asa s-a ajuns la sentimentul public ca salvarea de la acest adevarat dezastru national ar veni de la asa-numitul vot uninominal, care i-ar permite manuitorului de stampila de vot sa o aplice in dreptul numelui persoanei pe care o prefera el si nu altcineva. Intr-adevar, scrutinul majoritar ar raspunde pana la un anumit punct acestei optiuni, in primul rand pentru ca este declarat ales candidatul care obtine cele mai multe voturi. Se pune intrebarea fireasca: cum se stabilesc candidatii? Poate Ionescu sa candideze, asa de capul lui, unde vrea el?
Traditia parlamentara europeana, si nu numai, a validat atat scrutinul majoritar uninominal, cand votul este acordat unei singure persoane, dar, mai cu seama, pe cel plurinominal, cand iarasi ne intalnim cu listele de candidati, care sunt elaborate tot in tainicele laboratoare de partid. Cu o singura diferenta fata de listele blamate: numele candidatilor sunt asezate in ordine alfabetica. In al doilea caz, asadar, alegatorul are posibilitatea de a indica ordinea sa de preferinta pentru persoanele inscrise pe liste. Daca scrutinul se desfasoara intr-un singur tur - sistemul fiind recomandat in tarile unde functioneaza bipartidismul - e clar ca, in situatia in care Ionescu a obtinut 30 de voturi din 100, fata de Popescu ce a insumat doar 25 de voturi, Ionescu va fi declarat ales, desi, per total, deci, 70 de voturi s-au repartizat altor candidati. Incovenientul lesne de ghicit consta tocmai in aceasta paradoxala solutie... democratica: aproximativ doua treimi dintre alegatori au votat degeaba, ei nu vor fi reprezentati in viitorul for legislativ. Nici scrutinul cu doua tururi nu e mai breaz, el favorizand marile coalitii, care se pot regrupa pentru a-i elimina din cursa pe cei ramasi singurei.